Stau pe terasa mea și meditez, în timp ce ziua se veștejeste mai devreme decât mi-ar plăcea, mulțumind ambele tabere de suflete care suspină-n iulie “vai, ce fierbinte e vara” și pe cealaltă, care mormăie în restul anului statusuri zgribulite pe facebook – asta presupunând că nu sunt unii și aceiași, veșnic nemulțumiți. Toamna e, oarecum, reconciliatoarea tuturor, înainte ca noaptea polară sa vină peste cei care intră și ies de la job pe noapte. Practic, o sa vada lumina zilei in weekend.
Restul, o vedem pe fugă între cabinete, sală, #siginaonthego (see Instagram) și-alte treburi mărunte.
De aceea apreciez micile momente de weekend în care mai pot sta pe terasă, cu nasu-n frunzele pălite de castan, sorbind din ceaiul meu negru cu lapte, încercând să mă trezesc după somnul de frumusețe de amiaz.
Într-o zi o să cedez ceaiul negru pe verde, dar nu pe oricare verde, ci pe acela cu epigalocatechin-3-galat al dlui dr Horațiu Albu (mă refer la Matcha mai degrabă decât Sencha, vezi aici), din care sper să-mi permit stoc personal constant cândva, de dragul tinereții fără bătrânețe 🙂 Bine, hai, de o mai lungă durată.

Ce e epigalocatechingalatul (EGCG) acesta? O substanță, o catechină tipică arborelui de ceai, care protejează terminațiile cromozomilor, numite telomere. Practic, pe măsură ce telomerele se scurtează, intervine senescența, adică îmbătrânim. Protejându-le de ”scurtare” sau prelungind viața acestor telomere, ne prelungim și noi tinerețea. V-ați întrebat vreodată de ce asiaticii par că n-au vârstă? Ei bine, genetica lor e ajutată de sute de generații de acest ceai verde. Totuși, EGCG nu există în orice circumstanțe în ceaiul verde. Este o substanță extrem de sensibilă la lumină și aer și depinde de momentul, condițiile de recoltare și, mai apoi, de păstrare, ca să ajungă la noi în mod util. Deși e plin și la noi de ceai din arborele de ceai, nu știm nimic despre calitatea sa, de cât timp este pe rafturile depozitelor și ale magazinelor naturiste, în ce condiții a fost ținut până să ajungă la noi, așa că dacă ne dorim o terapie EGCG, cel mai sigur e să obținem acest ceai de la cunoscători. Și apropo, ceaiul verde japonez este verde intens.

Și rămânând la verde, avem o soluție și la noi în grădină, cât timp mai este călduț și nu se sperie plantele, sucul de clorofilă.

Clorofila lichidă vine cu proprietăți diferite de ale ceaiului verde, cu acțiune anti-ageing proprie. Optimizează oxigenarea celulară prin regenerarea eritrocitelor (celulelor roșii, cărăușe de hemoglobină și răspunzătoare de oxigenare), oxigenare care menține țesuturile sănătoase odată cu aportul de antioxidanți și magneziu foarte ușor absorbabil. Clorofila stimulează activitatea unor enzime anti-ageing și îmbunătățește activitatea glandelor suprarenale prin vit K. Eu utilizez mult în această perioadă pătrunjelul verde. O măsură de frunze cu tot cu tulpini cuprinsă între degetul mare și arătător se dă la blender cu 250-300 ml apă, până când aceasta devine verde. Se strecoară și se bea, de preferință, dimineața pe stomacul gol, având grijă să nu fie înainte de expunere la soare, pentru că dă fotosensibilitate. Îmi place pătrunjelul pentru că e foarte bogat în vitamina C și pentru alte proprietăți dietoterapeutice. Sucul de clorofilă, în general, are proprietăți antiinflamatoare și, în funcție de frunzele folosite, se pot obține diverse beneficii dietoterapeutice în nutriția ortomoleculară (ex iarbă de grâu, orz verde, spanac etc).

Actualmente încerc un nutricosmetic de la o firmă MLM care se numește Agel, cu o tehnologie de suspensie în gel, care face substanțele active mult mai biodisponibile (de regulă, absorbția e mai bună din forma lichidă decât din capsule, dar depinde de situație – vezi probioticele). Produsul se numește GLO și, din ingredientele sale pare că se bazează pe efectul puternic antioxidant. Deși pare că ”brazdele” de pe tenul meu în zile cu oboseală maximă par a fi nițel atenuate, nu mi-am format încă o părere bine conturată despre acest produs ca să pot să spun că ar fi superios unui suc de clorofilă, de pildă, dar din precauții e bine să știm că dă fotosensibilitate, și, în încercarea de a proteja pielea de efectele nocive ale soarelui… este posibil să nu vă bronzați. Dar e toamnă deja, nu de asta ne facem griji. V-am spus de el ca să știți că există, nutricosmeticele pot fi însă de la cunoscutele vitamine antioxidante izolate la formule combinate.

Și ajungând la de-ale gurii, ca și stil alimentar anti-age, dr Albu mi-a amintit cu acest articol de beneficiile postului intermitent, despre care citisem în facultate și care are studii destul de solide, cel puțin pe longevitate. Există mai multe variațiuni ale postului intermitent, ca de exemplu, o zi ai voie să consumi 500 kcal, iar următoarea zi se mănâncă obișnuit. Nu este dificil de realizat un plan alimentar în acest fel, dar cred că este necesară consilierea dietetică de către specialist, pentru a avea un stil de viață echilibrat. În principiu, teoria restricției calorice nu mă satisface pe deplin (dar n-aș vrea să intru în detalii tehnice care ar face un subiect mai bun pentru sigina.com), dar este posibil ca intermitențele să fie cheia neajunsului pe care îl aduce restricția calorică a la long. Mie îmi place să promovez o alimentație cât mai aproape de normalitate, așa mi se pare sănătos și realist, însă este bine să știți și că acest stil alimentar există și-l putem adapta. 🙂