Zile în care te adâncești în fotoliu și pui mental pe ”mod avion” toată tehnologia ca să pleci într-o călătorie imaginară ”old school” oferită de ultima carte cumpărată.

E ca și când ți-ai cumpărat ceva fain de la mall și abia aștepți să îmbraci sau să încalți, dar nu corpul, ci mintea. Așa e sentimentul cu care vin de la librărie acasă. O haină alcătuită din poveste cusută cu fir epic și musai accesorizată cu ceva suspans.

Doua din ele au fost Sanatoriul și Refugiul de Sarah Pearse. Niște thrillere polițiste noi, nu vreo capodoperă literară, dar măcar îți venea să întorci pagina și chiar am terminat-o pe prima în 3 zile, și pe cealaltă cum am avut timp. Rapid, în orice caz.

Ultima a fost 1984, de George Orwell. Nu nouă, și probabil majoritatea știți Ferma animalelor. Doar că de mine nu s-a lipit Ferma animalelor când am început-o, mai demult, așa că am ocolit autorul, însă am primit cartea 1984 cadou, după dezbaterea la Festivalul Internațional de Carte Transilvania (FICT) din acest an. Și… cum eu apreciez adesea cadourile mai mult decât ce-mi cumpăr cu banii mei (știu, ciudat), și cum e anul nașterii mele, i-am mai dat lui Orwell o șansă.

Care a fost câștigătoare. Am fost sigură, la primele pagini, că nu e stilul meu. Apoi, avansând, a treit în mine ceea ce trebuie să îți trezeasca o carte: curiozitate, uimire, repulsie, consternare, suspans – adică niște trăiri. Îmi e greu însă să descriu ce mi-a stârnit 1984: trebuie să o citiți. Probabil va fi mereu actuală. Consternare? Deja vu? Frustrare? Poate un soi de enervare legată de neputința de a învinge sistemul, oricât reziliență ai avea.

Cam asta e ce am purtat, cam scumpe ”țoale” având în vedere că le cumperi și le porți o singură dată. Sau poate nu? Se aduna într-un ”layering” acolo și se transformă în ceva hrînitor ca stratul de frunze căzut toamna?