Pink is my new obsession… Deși ați putea spune și voi că nu e tocmai nouă. Stau și ascult cum toarnă afară cu găleata, în timp ce savurez ultimele picături dintr-o tămâioasă roză, rămasă de serile trecute pe-aici, prin zona patului – și el, tot roz.

Zici că s-au deschis stăvilarele cerurilor ca să toarne iar filmul ”Potopul – mileniul 3”, am senzația că șuvoaiele de apă o să ridice casa, cum i-a ridicat ciclonul casa Doroteei. Mai trag cu coada ochiului pe terasă, și cerul e brăzdat de bice de foc subțirele. Zici că-s joardele lui Moș Nicolae, slavă domnului că-i vară, mult am așteptat-o!

Dar nu de ploaie voiam să vă povestesc, că de vinuri. Mi-aduc aminte că am avut ocazia, în cadrul TIDAFF, să învățăm câte una alta de la reprezentantul Casei de vinuri Cotnari, chestiuni pe care vreau să vi le împărtășesc și vouă. Ca de exemplu, că vinul e singurul lichid viu. Nu îi place să fie deranjat, de aceea, când e deschis, trebuie să fie deschis delicat, cu atenție, iar maniera aceasta de tirbușonare a dopului de plută se numește ”sărutul vinului”. El trebuie să fie ”liniștit” la desfacere, nu agitat. Mi s-a părut o personalizare frumoasă, cu mica paranteză că nu consider vinul lichid, ci mai degrabă fluid. Deh, deformare profesională, lichidele sunt cele care te hidratează, iar alcoolul face exact pe dos. Uite, de exemplu, laptele este un lichid. Și este un lichid viu, atunci când nu este pasteurizat. Apoi ni s-a povestit de ”piciorușele” vinului. Știți, urmele acelea uleioase care se preling pe interiorul paharului, după ce îl agiți puțin. Acelea vorbesc despre concentrația alcoolului.

Apoi am ajuns la subiectul roze. Ale lor roze-uri nu sunt atât de rrrroz cum îmi plac mie, deși dânșii susțin că acela e roze-ul veritabil. Am aflat și cum se obține. La presarea strugurilor se îndepărtează coaja aceea roșie, pigmentată, pentru a se obține vinul alb. Dacă se lasă cojile boabelor un anumit timp, vinul capătă acea nuanță de roze, după care sunt îndepărtate. Se pare că numai în anumite zone ale Franței este permis mixul de struguri albi și roșii pentru a obține roze-ul. Dacă nu mă înșeală memoria, în zona Champagne.

Și altceva, de la mine, ca să știți: vinul roșu este mai valoros din punct de vedere antioxidant, datorită pigmenților cu acest rol, vinul alb mai puțin, de aceea aleg adesea varianta intermediară roze. Că nu pătează dinții și buzele ca și cel roșu, dar e și mai antioxidant decât cel alb. Și, hai, arată extrem de glam! Cum ziceam, din punct de vedere nutrițional, alcoolul nu se încadrează la lichide, tocmai din cauza deshidratării pe care o produce. Now have a tip from the nutritionist: starea de mahmureală după o noapte de băute se datorează în mare parte și deshidratării pe care o produce alcoolul. Pentru a mai salva din ”ziua de după”, vă sfătuiesc ca lângă alcool să aveți aceeași cantitate de apă. Adică – la un pahar de vin, beți un pahar de apă. Știu, nu e atât de fun, însă îmi veți mulțumi a doua zi, când mahmureala nu va fi atât de gravă.