A fost o vară eh, ah, oh.. vorba celor de la The Motans. Nu m-aș fi gândit niciodată ca luna lui cuptor se va dovedi vreodată a fi de fapt ochiul mic de la aragaz, arzând și acela cu multă zgârcenie. Instabilitate economică e, guvern n-avem, lumea ține de bani și vara face economie la căldură. A început cu stangul arătându-se cu țârâita și lepădatul șosetelor la somn s-a lăsat așteptat cam mult pentru mine. Este singura perioadă din an în care pot să dorm fără șosete, despuiată ca o nimfă – și nu mi se arată. Mi se arată intermitent. E o vară atât de zgârcită încât îmi planific zilele nelucrătoare în functie de prognoza meteo, că altfel nu mai pup baie de soare și apă.

Trăim niște vremuri în care oricum plătim pentru un petec de apă și soare și locurile de ”împământare” și îmbăiere wild, cum îmi plac mie, sunt tot mai puține. Efectiv, plătești să trăiești. Vara asta am plătit și pentru Electric Castle, unde am prins o vreme superbă de slow cooking în cenușă, așa de cald și fain a fost. A fost superb. Vibe, line-up, stare interioară, companie. Cred că primul EC după 7 ani în care m-am simțit realmente din nou eu.