Se zice că dacă stai acasă în concediu nu simți că ești în concediu probabil pentru că faci cam aceleași lucruri, nu schimbi mediul. Nu la fel se întâmplă când e Untold și te scufunzi în dimensiunea de poveste de joi până duminică: ‘ei fac din noapte zi ș-al zilei ochi închid’, să-l parafrazez pe Eminescu, care avea și el o treabă cu fantasy world versiunea anului 1800 când doar puteai să visezi. Nu să vezi sau să trăiești. Desigur, vorbesc din perspectiva mea de untolder la mine acasă, nu la cei care chiar vin în Cluj, care pleacă de acasă.
Anul acesta am încercat să îmbin vizualul cu scrisul, atât din cauza tendințelor online dar și a sondajului făcut între urmăritorii mei de instagram, unde s-a votat majoritar să fac conținut video/rheels și blog deopotrivă, pe locul doi insta/stories/rheels și într-un procent minuscul doar blog. Voi știți că accentul la mine s-a pus pe Untold Stories aici, pe blog, dar cititul e deja o chestie de modă veche, poate hipstereală. Așa că dacă doriți mai mult vizual, vă invit să vedeți highlight și rheels pe tema Untold 2022 aici și aici. Desigur că voi îmbunătăți partea asta, și voi face vizualele și mai personale și poate într-o abordare diferită pe viitor. mai apropiată de ceea ce fac aici, dar pe vizual/auditiv.
Eu rămân fanul romantic al postărilor scrise, care în afară de câteva cadre foto te lasă pradă îmaginației și propriului film. Imaginația păstrează creierul plastic, în timp ce imaginile gata servite sunt parte din meniul Idiocracy. Consider că să editeze niște videouri poate oricine (cu nițel exercițiu și perseverență pot ieși ca unele editări profesioniste, doar de pe telefon), însă nu oricine poate scrie și transmite ceva prin scris deoarece dacă învârți doar 3 cuvinte în vocabularul românesc din care două anglicisme, în video nu se vede, dar pe text da. Așa că probabil mixul ideal pentru a vă transmite vouă Untold Stories va fi atât foto/video cât și blog, cum am debutat anul acesta.
Cum spuneam, pe timpul Untold trăiesc într-o dimensiune răsturnată, dar frumoasă, nu ca Upside down World din celebrul Stranger Things. Pe alt fus orar și pe altă vibrație, am încercat să stau cât mai puțin pe Main Stage și când mai mult în vibe-ul de festival. Am descoperit din nou Daydreaming by Kaufland și sound-ul sticlos al lui Mira & Chris Schwarzwälder perfect pentru ora 3 dimineața. Efectiv te făcea să te bâțâi și dacă nu mai puteai. Am spart recordul de a sta într-un singur loc vineri seara la punctul WINE al celor de la Tepaso Impex, unde chiar dacă nu a fost o scenă, a fost o atmosferă incediară despre care am scris aici. G-Easy și Paul Kalkbrenner au fost așteptații momentului la main. Momente cu G-Easy puteți vedea la mine aici. M-am bucurat că Paul Kalkbrenner a ieșit în sfârșit din Galaxy, o scena la care eu nu pot merge din cauză de Polivalentă și claustrofobie. David Guetta a rupt normele aseară, ziua 3. Ce să zic, ca de obicei. Arhiplin, aveai senzația că se termină aerul din atmosferă și devine o expirație de entuziasm colectiv gigantic. Ziua 3 aici.
Ziua 4 s-a lăsat fără prea mult tam-tam online la mine, am vrut doar să trăiesc pe rimtul Lost Frecuencies care are 2 piese de suflet pentru mine care m-au însoțit într-o perioadă mai tulbure din anii anteriori și care mi-au picat foarte bine live.
Știu că ați fi vrut să auziți despre zona de food de la mine, însă la un festival nu discutăm despre ”mâncare sănătoasă”. Mănânci ce vrei și ce poți, pentru că e o perioadă limitată în care poți să îți permiți excepții alimentare așa cum îți permiți și excepții cu alcool. Dacă dorești însă un overview de food blogger găsești la Nicoleta Catargiu, pe foodpedia.
