Concediul nostru în Antalya, Turcia, a fost primul meu concediu de acest gen în altă țară, la mare.  Știu că pentru unii este o banalitate să meargă în Grecia, Croația și să bifeze ”perioada de concediu” în așa fel, dar eu am preferat până acum să mergem la noi, mai aproape de casă. Mi se pare că într-o țară din lumea a treia, în care subzstența e asigurată cu mult efort, concediile astea prin țări exotice sunt un fel de complex al săracului, ca și cum ai trăi într-o garsonieră, într-o chirie pe care abia o plătești, că tu ți-ai luat Porche (și ăla second, luat de dincolo). Iar mie nu mi se pare că banii îmi prisosesc ca să merg mereu în vacanțe exotice, pentru că prefer să am în primul rând 5 stele acasă, și dacă mai rămâne, da, mergem. Dar când muncești pentru ce ai, cinstit, nu mai prea rămâne. Iar ”dincolo e mai ieftin” e o utopie. Serviciile mai bune? Aia da.

Am mai călătorit, Austria, Elvetia, Anglia, Spania, am stat un an cu studii pe coasta Atlanticului, nu sunt chiar neumblată, dar aceste ieșiri nu sunt o rutină. Anul acesta am reușit să mergem de ziua mea în Antalya. În această ieșire, la un resort de lux, ultra all inclusive, cu servicii impecabile, mi-am dat seama că sunt norocoasă că acasă mă simt la fel: nu ca la 5, ci la 6 stele și-am să mă opresc cu aceste comparații: îmi ador casa și viața de zi cu zi 🙂  Am ales așa că, nefiind cu experiență în ale călătoriilor externe, să ne luăm câteva griji, dar de acum vom ști ce să luăm.

Experiența din Antalya, Turcia, e cu mixed feelings. Această parte de mediterană aparține mai degrabă rușilor, decât turcilor. Erdogan și Putin au o înțelegere legată de turismul în Antalya, rușii au foarte mari facilități pentru  a merge în concedii acolo (doh, la ei e frig!), așa că turcii mi s-au părut minoritari în zona, comparativ cu turiștii ruși și rușii aciuați acolo, inclusiv cu magazine prin bazaruri. Am fost cazați la Fun&Sun Confort Beach Resort, despre care am aflat ulterior că aparține unui rus.

Despre resort

Resortul este absolut fenomenal, condițiile foarte bune, au multe facilități – de la wifi gratuit în toată zona, inclusiv pe plajă, la mâncare și băutură toată ziua și activitați de tot felul pentru adulți și pentru copii. DAR… client service dezamăgitor, pentru că nu vorbesc engleză mai deloc. Asta a fost o surpriză extrem de neplăcută. Având 99% din clienți ruși, personalul hotelului vorbește rusă și turcă, la recepție abia o rup într-o engleză greu de deslușit. Asta te face să te simți puțin cam exclus, deoarece toate programele artistice sunt moderate în rusă, au și niște fail-uri la restaurantul a la carte din incinta (cel italian), deoarece n-au meniu în engleză. Și nici personal care să-ți traducă meniul din turcă/rusă. Acest aspect poate fi deosebit de supărător, pentru că ești ca un extraterestru picat într-un loc în care toți se înțeleg, dar tu habar n-ai ce vorbesc. Ne confundau mereu cu ruși sau nemți (asta din nou e puțin jignitor) doar pentru că suntem deschiși la culoare și blonzi. În sfârșit, chiar dacă tu ai 1% turiști de alte origini, vorbitori de engleză, mi se pare că, la un asemenea nivel, ar trebui să ai condiție obligatorie de angajare engleza (măcar la recepție și managerii de restaurant). Dar, cum spuneam, hotelul e al unui rus… Îmi place să glumesc că a fost ”a very interesting Russian experience.”

Desigur că aș fi vrut să am mai mult contact cu civilizația turcă. Dar s-a întâmplat jumi-juma. Jumătate din timpul petrecut în incita resortului m-a făcut să îmi dau seama cam cât de civilizați suntem noi față de majoritatea rușilor. Desigur că am întâlnit și excepții, dar cel puțin, în bula mea existențială românească, suntem mult mai educați decât ei. Cealaltă jumătate din timp ne-am plimbat foarte mult prin bazarurile din Kemer și Goyniuk, am interacționat cu turcii și m-a prins și pe mine ”arta negocierii” 🙂 Aici mi-am schimbat puțin optica față de ”târguială”, care, văzută de la Cluj, mi se părea o ”țigăneală penibilă”. Ei, nu e chiar țigăneală, e târguială, și e chiar faină. În funcție de cât de fain joci jocul acesta, ieși cu o experiență plăcută din bazar și cu ”good price”, ”ma frend”. Good price și discount everywhere, toate astea, fără bon, desigur.

Pisicile turcești

Economia turcilor pare să meargă mai bine ca a noastră, cu toate acestea, nu pot să nu remarc contrastul dat de câte o gaină sau o rață care se plimba prin bazar și pisicile bine tratate de cam toată lumea. Din câte am citit, pisicile sunt un animal respectat de turci, deoarece ar fi fost preferatele Profetului, așa că să nu vă mirați că stau la mângâiat, sunt hrănite de toată lumea și au un pântecel rotunjor. Pisicile turcești au un facies interesant, diferit de pisicile de rasă comună europeană. Tare am fi luat un motan acasă, dar la noi e deja aglomerat 🙂 În acest sens, au și suveniruri cu pisici, pictate manual, din păcate n-am luat nicio statuie pentru manguste (n.r. așa le alintăm noi pe cele albe).

Pisicile mele albe de acasa:

Un exemplar turc al strazii, foarte alintat:

Bazarurile

Momentan am tatonat bazarurile din localitățile din jur și am constatat că sunt multe prostioare, dar și lucruri de calitate foarte bună (haine). Aceste lucruri de calitate sunt și ele mai scumpe, multe ”copii” de designer, dar având în vedere că majoritatea se fabrică în Turcia, e posibil ca ele să fie și originale, diferența fiind că nu se vând în magazinul de brand, ci prin bazaruri. Nu cu 600 de dolari bucata, ci cu 60, din care destul de greu negociezi. Își cam știu marfa. Cam cum e la fabrica de sticlă din Turda: se fabrică pentru export, dar mai scot și la vânzare pe stradă 🙂 Mi-am luat două articole vestimentare, am căutat ca brandul să fie cât mai puțin vizibil, le-am cumpărat pentru design și confortul materialelor. Sunt chiar impresionată, mă așteptam la o calitate a articolelor vestimentare China style, dar sunt cu mult peste, la prețuri foarte bune. Altele: rahatul turcesc de bună calitate nu e exagerat de dulce. Turkish Delight la fel. În stilul ăsta, poți să ”mănânci o grămadă de rahat”, literally 😀 Ce e la noi e vreo 80% zahar.

”ma frend”, ”good price”, ”very good price” și ”very good discount for you” sunt vocabularul de bază 🙂 Bineînțeles, alături de ”100% Turkey original”. Turcaleții sunt pașnici,  de treabă și asta face ca ”agațatul” și dusul la ei în magazin să nu fie așa agasant. Unii știu și română bine (comerț la Istanbul/Constanța cu românii), așa că adesea ne-a plăcut să stăm de povești în afara resortului, că înăuntru n-aveai cu cine.

Moschee

Să mergi la baie la moschee e gratuit, în oraș ne-a costat 1 dolar de căciulă toaleta. Băile moscheilor au robinete pentru spălarea picioarelor, enoriașii lor trebuie să-și lase papucii la intrare. Chemarea la rugăciune (mai ales de seară) e foarte exotică, bine că acasă nu se întâmplă asta în fiecare zi că stau între 2 catedrale și 3 biserici, în centrul urbei. Aș lua-o razna.

Marea Mediterană în octombrie 

În Antalya e de preferat să mergi în octombrie/noiembrie, când sunt undeva la 30 de grade (am prins si 34), vara sunt cam 40 de grade. E ciudat să fie vară în octombrie și să se întunece, totuși, la 19.00. Marea e foarte caldă și de 3x mai sărată decât Marea Neagra. Cum ziceam și în postarea de pe Facebook, specificul Mării Negre este lipsa curenților verticali, astfel că nu se amestecă apa, așa că salinitatea e foarte crescută la fundul ei și mai puțin la suprafață. Marea Mediterană are curenți verticali și e mai omogenă, așa că simți că te ține mai bine la suprafață și, desigur, pișcă grozav dacă îți întră în ochi sau pe gât. Măcar e mai antiseptică. Plaja e plină de pietre și pietricele, ceea ce o face mai neprietenoasă cu majoritatea tălpilor. Mai puțin cu ale mele, care s-au bucurat de o reflexoterapie grozavă 🙂 Vă amintiți, de anul trecut, Valoarea unui melc? Ei bine, acum mi-ar ieși bine o postare cu Revelația pietricelelor 😀 N-am găsit nicio scoică, doar vreo 3 cochilii rătăcite, dar am strâns pietricele ca decor pentru ghivecele mele de acasă. Am cules vreo 6 kg, pentru care mi-am lăsat loc la bagajul de cală 😀

Sunt și piscine în resort, pentru adulți și copii, dar mi s-a părut mai caldă apa din mare și mai atrăgătoare. Piscine avem și la Cluj, mare ba. Există peștișori în Mediterană care îți fac spa la picioare. Probabil ciugulesc pielea moartă, dar mai sunt și vietăți care te înțeapă și curge puțin sînge. Nu știm dacă tot ei, văzând că ești bun la gust sau altceva. Rechini nu sunt, că sunt filtre. La o distanță apreciabilă de mal există ”garduri” subacvatice, probabil să te apere de ”dăunătorii” mai mari.

Jurnal de vacanță încheiat, mi-a luat 2 zile să mă adaptez fizic și psihic de la 10 la 30 de grade, acum îmi ia 2 zile de la cald la rece, dar, doamne, e foarte bine acasă!