Era 7.00 a.m. și alarma îmi întrerupe brutal călătoria mea de vis, și somnul dulce de dimineață. Trebuie să fie Tedx, ca să catadicsesc să mă trezesc prematur într-o zi de sâmbătă. Știți, conferința aia care-ți dă aripi, și care te inspiră, așa încât e păcat să ratezi vreo ediție, cum n-am ratat-o nici eu, de câteva ediții încoace, exceptând forța majoră. Pur și simplu – dacă crezi că tu nu ești capabil de ceva, sau ești lipsit de inspirație, sau crezi ca nu e momentul – după Tedx o să ieși cu o cu totul altă dispoziție. Te duci acasă, că ”ai niște gânduri de gândit”, vorba prezentatorului.
Conferința a început la fix, au fost reguli stricte privind intrarea și părăsirea sălii în timpul discursurilor, dar pauzele au fost suficient de bine plasate încât să îți rezolvi tot ce e fiziologic fără disconfort. Prezentatorul a fost ”mimat” de Iv cel Naiv (un mim simpatic), iar programul a avut 4 părți:
Outerspace – a fost în sesiunea de dimineață – sorry, mi-a fost imposibil să conectez cu pasiunea vorbitorilor despre explorarea spațiului, dar până și așa, entuziasmul lui Gernot Gromer a ajuns la mine. Gernot Gromer este președintele Austrian Space Forum, doctor în astrobiologie, cercetător în domeniul explorării spațiului – a condus 12 misiuni de simulare a vieții pe Marte, și cu siguranță, la pasiunea cu care vorbește, poate fi primul care poate chiar ajunge pe Marte. Să fii curios, să nu te temi să explorezi – au fost ideile cu care am rămas din această sesiune.
Innovation – a fost sectorul mai terestru – nu complet, din cauza dlui deputat Varujan Pambuccian (doctor in matematică și informatică și, mai nou, studiază biochimia… de la mine, și-a asigurat niște voturi) – unde îmi e greu să disting pe cineva anume ca fiind mai strălucit, deoarece totți au fost unul și unul, poate George Buhnici să fi fost cel mai controversat. Om de presă, George e atât de pasionat de tehnologie (aș fi folosit obsedat, dar cred că ar fi puțin dur), încât și-a implantat un cip în braț – pentru că, spune el, e aiurit, și acesta îi ușurează viața: îi deschide usile, îl ajută la diverse sarcini minore. El susține că roboții sunt o șansă uriașă pentru noi privind multe activitați de precizie, și că aceștia nu dau greș pentru că au o zi proastă, ca oamenii, și că n-ar trebui să ne temem de ei sau de tehnologie, pentru că ea e făcută să ne ajute. Mai spune și că filmele SF, al cărui amator se declară, au o doză de comunism în ele, și că n-ar trebui să ne temem de ”dominația” roboților. Da, ideea să trăiești într-o lume în care inteligența artificială ar putea deveni incontrolabilă și ar putea să ne distrugă e scary, dar cred că mai trebuie să curgă multă apă pe Someș până acolo. Eu zic că tehnologia e minunată, dar deocamdată nu mi-aș implanta cip nicăieri – poate doar pisicii sau cățelului, ca să îl găsești dacă îl pierzi. Brrr..
Journey – după prânzul light sponsorizat de SaladBox și Souper (am apreciat mâncarea sănătoasă, dar tot am simțit nevoia de o completare de la Jaxx), am audiat călătoriile. Astfel că am aflat că Veronica Soare e un excelent vorbior emoțional, treabă care e esențială dacă vrei să fii un fundraiser eficient. Dacă nu atingi acea coardă emoțională, nu ai cum mobiliza oameni, să ajute alți oameni. Este frumos ce face ea, dar cu experiența personală a ei cu Camino de Santiago nu rezonez. Am stat în Santiago, am văzut zeci și sute de pelerini prin fața catedralei, pe unde treceam să merg la decanatul facultății, și n-am înțeles niciodată autoflagelarea asta. Dar fiecare e cu drumul său inițiatic. De la Andreea Roșca am aflat că drumul spre succes nu e pavat cu certitudini. Ci cu incertitudini. Dacă mereu stai să cadă ocazia perfectă, planul perfect, în care să n-ai niciun risc, n-o să reușești niciodată nimic. Mi-a plăcut, pentru că, spre deosebire de partenerul meu de afaceri, eu merg mult pe intuitie, pe care nu o pot explica, dar știu sigur că funcționează. Nu sunt sigură de nimic, dar, uite, că până acum merge totul excelent! Sunt foarte mult pe ideea de ”start now, improve later” și, mai ales, dacă crezi și perseverezi, sigur o să reușești!
Melania Medeleanu, prezentator de știri, dar și implicată în activități caritabile, a fost cireașa de pe tort: ne încurajează să avem o voce, și că faptul că vorbim, nu înseamnă că avem voce. Despre felul timid în care și-a început activitatea în televiziune, de faptul că îi plăcea forța dată de faptul că prezenta știrile, dar, odată ce ieșea din emisie, nu mai era fata sonoră de la televizor. Și că, odată cu acțiunile caritabile, a învățat că atunci când nu mai este vorba despre tine, și temerile tale, ci de grija față de ceilalți, îți dai seama că AI o voce. Că a putut să strige, să ceară, să îi facă auziți pe cei care nu aveau această capacitate. A mai spus ceva intrigant: suntem învățați de mici să tăcem – să nu punem atâtea întrebări, ”copile, mai taci odată”, ”mai încet”, și, preferata ei, ”domnișoară, măsoară-ți vorbele”. Suntem condiționați în așa fel, încât, cu timpul, vorbele noastre devin șoapte, și abia dacă se mai aud. A mai spus un lucru, care a ridicat sala în picioare pentru prima dată, spontan – ”Cu cât miza este mai mare, cu atât încearcă să te reducă la tăcere. Tu să știi, atunci, că vocea ta începe să conteze, așa că strigă, cât poți de tare”. Pe fond, a proiectat imaginea cu cei 300k din Piața Victoriei. Mi s-a făcut pielea de găină. Priceless.
Beyond – a fost ultima secțiune – unde au prezentat Teodora Enache, Cristina Dobrescu, Rusanda Cojocaru și Paul Bourne. Am aflat că Teodora Enache este fondatoarea etnojazzului, și are o iremediabilă poveste de dragoste cu jazzul, pentru care, cândva, a lăsat totul. Mi-a plăcut foarte mult cum a reușit să îmbine povestea cu cântecul pe scenă, cu o naturalețe și o pasiune uimitoare. Rusanda Cojocaru a inventat bookleta, o geantă fashionable pentru femeile care citesc. Pot să spun că nu m-am mai simțit, în sfârșit, singură? M-am săturat de fashionistele inculte, excluzând cultura vestimentară. Faptul de a pune atât de mult accent pe exterior nu îți mai lasă atâtea resurse pentru interior – nu mai ai timp! mai ales dacă și lucrezi – și, să fim serioși, eul propriu e ceea ce face omul irezistibil. Și cititul te face deștept și sexy. Rusanda e o femeie modernă care a vrut să îmbine fashionul cu cultura, și i-a ieșit: o geantă cu un buzunar aparte, transparent, prin care se vede cartea. Ideea e faină, îți dai seama cu ce persoană ai de a face, după genul de carte pe care îl citește. Eu mă înscriu, dar, deși prefer de 1000x printul, am foarte multe cărți și studii în format electronic…
Îmi este greu să redau totul – impresia generală a fost pozitivă. Ca de fiecare dată, sunt 2-3 vorbitori care te marchează sau, pur și simplu, o idee care ți se imprimă și nu mai știi exact de la care din ei ai auzit-o. Organizarea a fost bună – bine, și publicul, e de o anumită factură (majoritate tineri, educați, cu deschidere), pauzele de cafea generoase – mulțumim Demmers pentru ceaiuri, it helped, freshuri de porto, salate la prânz n-am nimic de comentat. Cred că e constructiv și revigorant profesional să participi la fiecare ediție. Eu abia aștept ediția viitoare. By the way, de data aceasta, biletele au fost sold out cu o săptămână înainte de eveniment, deci pândiți evenimentul din timp.
Mulțumiri speciale: NN România, compania de asigurări de viață, contribuie și în acest an la oferirea de experiențe memorabile pentru comunitatea TEDxCluj, iar Parteneriat pentru Arte susține colaborările creative.