De când mă știu mi-a plăcut încălțămintea cu toc. Când eram micuță puneam stăpânire pe papucii mamei de câte ori avem ocazia. Când eram răcită, eram scutită de grădi, dar ai mei nu erau scutiți de muncă/școală, așa că rămâneam pentru puțin timp singură, cu Radio România dat tare și cu toți papucii cu toc, pe care îi trăgeam în mijlocul holului prea strâmt, de bloc. Îmi plăceau mai ales tocurile care sunau. Cu cât sunau mai ”frumos”, cu atât mai bine. Îi încălțam și visam la momentul când ”voi fi mare”, să pot să port și eu pe stradă tocuri care sună frumos. Doar că multă vreme sandalele și papucii mei n-au văzut toc. Pe vremea aceea erau la modă niște săndăluțe unisex de cauciuc (trăiască anii 80). Zic unisex, că le văzusem și în picioarele băiețeilor de la grădi (cu șosețele albe). Îmi doream și eu tare mult o pereche, dar mama îmi explica mereu că nu sunt sănătoase, că nu respiră pielea în ele – ce pricepeam eu (aveam vreo 4-5 ani)?? Și mereu îmi lua săndăluțe de piele. Dar, nu știu cum se face că, într-o vacanță de vară, am convins-o să îmi ia și mie niște gume de sandale din acelea. Acum îmi explic raționamentul: plecam în Făgărași, cu familia, în excursie și erau numai bune pentru asta, dat fiind faptul că eu mă băgam mereu cu picioarele prin bălți. Ce mândră eram de ele, eram și eu în trend! ;)) Totuși, bucuria mi-a fost de scurtă durată deoarece într-o dimineață m-am trezit cu o singură sanda lângă cortul în care dormeam. Mai târziu, cealaltă mi-a fost găsită în vale, cu baretuțele roase, imposibil de purtat! Pe acolo mișunau vulpi, care dădeau târcoale excursioniștilor, în căutare de mâncare ”nemuncită”. Ai mei mi-au plasat explicația că mi-a fost roasă sandaua de către vulpe. Ce necăjită am fost o vreme! Aproximativ 23 de ani mai târziu, azi :)), am trecut pe la Motan, locul meu preferat de papuci ieftini și super mișto și am văzut o pereche de sandale de plastic roz neon ce mi-au amintit de copilărie. Culorile turbo, fluorescente sunt foarte în trend acum (probabil la noi se vor purta abia vara viitoare mai vârtos) și pe o sanda de cauciuc, rozul turbat arată ca la el acasă. Era singura pereche, fix mărimea mea, așa că le-am luat pe sus și le-am adus acasă – abia aștept să le inaugurez. Și, hey, acum am motiv serios să-mi iau un sejur în Grecia! Doar sunt perfecte pentru marea aceea turcoise! 😀 Împreună cu ele am adus și o bucățică de curea, tot ruz turbo, pe care am tăiat-o (era oricum tăiată) mai scurt și am făcut-o zgărdiță/brățară. Adevărul e că arată mai bine ca brățară dublă, zgărdițele nu sunt tocmai stilul meu. Cred că sunt primele articole fluorescente din garderobă. Voi v-ați achiziționat articole vestimentare sau de alt fel, neon? Dacă nu găsiți săndăluțele copilăriei, cu siguranță veți găsi fustițe, rochițe, accesorii, pentru o vară turbo!