Ziua se îngână cu noaptea și, pe cerul indigo se conturează clădirile centrului și luminițele în formă de fulgi de nea. Este o imagine de poveste, mai ales că e o chestiune de minute până să se schimbe ceru-n negru.

E după masa lui 5 decembrie și spre seară trebuie ”să ne lustruim ghetuțele”. Moș Niculaș miroase a portocală, bomboane și ciocolată și sună a celofan foșnit, legat cu cârlionți. Și mai miroase a copilărie. Și portocalele miros așa în amintiri, căci azi sunt toate acre și n-au aromă. E de-a dreptul un lux să mai găsești o portocală bună. Mă aștept la o portocală bună, fir-ar să fie 🙂 Pentru că Mos Niculae nu este despre lucruri, este despre confortul emoțional și momentele în care credeai că orice minune este posibilă, pentru că ei, părinții, spuneau că este. Și în dimineața de 6, era!

Pentru voi cum era în seara dinainte de Moș Nicolae?