A fost o vreme când, ca tot omul, îmi era mai comod să mănânc în oraș și, în ”tinereți”, făceam asta destul de des. Și acum mai mănânc în oraș, însă sunt foarte selectivă cu locurile în care merg sau mănânc – de la rar la extrem de rar, în oraș. Motivul e că prefer să știu ce am în farfurie și materia primă nu e totul, ci și modul de gătire (cu cât mai puține pierderi nutriționale). Carnea de pui să fie carne de pui de casă – în restaurante e cu siguranță de supermarket. Laptele să fie de la țărani – nu de la cutie, ouăle la fel și așa mai departe. Aceasta este alegerea noastră personală, pentru că așa credem eu (viitor nutriționist) și mama mea (medic) că e cel mai bine pentru noi.

Am câteva locșoare în Cluj, însă, unde îmi face plăcere să merg uneori. Unul din localuri este Samsara Foodhouse (vizavi de Astoria), unde se servesc preparate vegetariene și crude (raw vegan). Supele creme, atât cele vegetariene, cât și cele raw sunt grozave, lasagna la fel, ceaiurile și deserturile. Și guacamole le iese la fel de bine cum îmi iese mie 🙂

Pentru dulcegării îmi place Cafeneaua Francesca. Situată în Piața Muzeului 6 (pe colț, vizavi de bisericuța aceea franciscană frumoasă), Francesca își propune să fie un loc prietenos, cu dulcegării de casă. Nu aș putea să vă dau detalii de compoziție, însă ei spun că rețetele sunt ”ca la bunica”, iar prăjiturile și ciocolata de casă chiar așa arată și sunt grozav de bune (mulțumesc Raluca Anton de pont 😉 ). Îmi plac multe de acolo, atât tarte și prăjituri, cât și ciocolată de casă. Ciocolata de casă cu visine (sau cirese?) este, însă, preferata mea. Pe lângă prăjiturile delicioase, contribuie la atmosfera pufoasă și caldă Francis, mascota cafenelei, un ursuloi imens de pluș.

Dacă este vorba de mâncat cu încredere însă, cu siguranță m-aș duce la Diana Secară. O știți, fata aia mega activă cu 100 de mii de idei pe minut și de un entuziasm molipsitor, de care v-am pove mai demult și aici. Ei bine, pe lângă alte activități, Diana a deschis Bistro Farm to Fork, un mic restaurant cu aer vintage, cu un meniu al căror ingrediente provin aproape 100% din producția țăranilor locali. Diana își dorește să îi urmeze cât mai multă lume exemplul, să ne susținem resursele locale de hrană sănătoasă, până nu dispar și vom fi nevoiți să ne luăm chiar totul din hipermarket-uri. Eu rezonez foarte mult cu inițiativa ei (știți deja). Alimentele sunt luate de la țărani autorizați pentru vânzare de produse din gospodăria proprie (oameni cu PFA, care pot vinde și în piață), totul este făcut cu responsabilitate și multă grijă din partea acestei tinere și trebuie să vă spun că mâncarea este absolut delicioasă, fără ”intervenții” dubioase (gen vegeta în supe). Weekend-ul trecut a realizat o degustare sub lozinca Satul, inima orașului, în care am gustat la aperitiv preparate tradiționale, pâine de casă, am mâncat cea mai delicioasă supă cremă din ultimele luni, supă cremă de păstârnac (I’m in love), piept de pui umplut, cu sos din caș de casă și cartofi copți (senzație) și gomboți, care mie nu mi-au mai încăput în stomac (și regret!), dar Cleo, care este degustător profesionist de gomboți, la orice oră :)))) zice că au fost demențiali.

Mulțumim Dianei pentru invitație, restaurantul ei ar fi cu siguranță unul din cele cu care mi-ar face plăcere să colaborez ca nutriționist și sper să îi meargă de la foarte bine în sus, deși legile în România nu ne avantajează nici în acest sector, ba mai mult, fac viața grea unui posesor de restaurant. Bistro Farm to Fork este pe Bd. 21 Decembrie nr 100 (între liceul Eminescu și Maestro Business Center – sau ce o fi clădirea aceea).

Și after Farm to Fork, fiindcă am fost cuminte… 🙂