Trebuie să recunosc că sesiunea aceasta m-a ajuns, pentru că zilele de vineri și sâmbătă, prima zi de vacanță, le-am petrecut mâncând și dormind pentru că n-am mai putut face nimic altceva. Momentul acela în care ”gata, nu trebuie să mă mai gândesc la nimic”, de pauză totală. Astfel că prima jumătate de zi am petrecut-o in my princess bed, cum mi-am botezat eu patul, și căruia tot dimineață i-am pus gând de o schimbare imaculată, adică o să îmi caut lenjerie de pat albă complet. Tratamentele dietetice în bolile acute la copii, cauzele deshidratării la bătrâni și simptomele de pancreatite acute și cronice mi se învârt acum în cap alături de moda și stilul de viață din Harper’s Bazaar, ediția englezească, zburătăcită de sor-mea pe avion încoa’. Încet, încet, primele lucruri se sedimentează în memoria de lungă durată, ca să lase loc de uitare pentru chestiile aparent mai lipsite de importanță.

Ar fi bestial un masaj, dar Ștefan e plecat și Lavinia e busy azi. În fine, trebuie să ies din pat și să dau față cu orașul, pe care sincer nu l-am văzut de foarte mult timp, decât din mașină. Merg la Sora, la Per Belle Donne, să-mi spăl ochii printre zorzoane și ochesc o gentuță ”clutch”, cu un inel bling foarte mișto atașat. Mă uit în oglinda magazinului și, deși am catadicsit să prestez atenție vestimentației, nu mă machiasem deloc și încă eram palidă de la oboseală. Adică, de obicei mă machiez foarte discret sau deloc (lately), dar să nu-mi revin nici azi din paloarea galben-verzuie e inadmisibil și trebuie văruială iminentă până la restaurarea propriu-zisă.

Am revenit acasă unde mă așteptau o grămadă de prostiuțe aduse de soră-mea: farduri, rujuri, pensule, bedhead etc. Știu că de obicei nu prea folosesc fardurile, dar azi chiar e momentul să mă colorez. Nu știu dacă mai știu să mânuiesc pensulele de blending, cu toate că am o grămadă și, mai prin adolescență, machiajul era sportul meu preferat. Stau în fața unei oglinjoare ca în fața unei pânze de pictat, și încep să mânuiesc ”penelul”. Prima oară pe cel de aplicare fard, apoi pe cel pentru pliul ochiului, apoi pensula de blending. Mă amuz, e ca mersul pe bicicletă, chiar dacă n-o fac chiar profesionist. Și dacă tot sunt colorată, se cade să tragem un close up pentru Instagram, cu botic gen duck-face. Realizez ca habar nu am să fac ”duck face”, mi-a luat vreo 5 minute să obțin mutra standard. Mie-mi place să zâmbesc în poze.

Mai târziu, Oană mă-ntreabă dacă nu ies, iar eu mă arăt foarte nerăbdătoare să văd noua Grădina Boema, a cărei inaugurare bineînțeles că a fost în sesiune și bineînțeles că am ratat-o, ca de altfel toate evenimentele mișto care se desfășoară în iunie :)) Dar Boema e ocupată de un eveniment privat, așa că mergem la o altă terasă unde stăm să tragem de-un pai și de povești o vreme, încheind apoteotic cu o plimbare prin centrul Clujului, încât cred că am recuperat 2 luni de umblat pe jos. A fost super.