Căutam demult o escapadă din Clujul meu plin de noxe într-un loc cu munte, aer curat și condiții decente de cazare, undeva nu foarte departe de casă. Fiindcă detest să mă căruț sute de km, ca, la revenire, să fiu cam la fel de obosită ca atunci când am plecat, doar cu amintiri noi pe stoc. De asemenea, îmi place să fiu în mijlocul naturii, dar locul în care sunt cazată să fie curat, cozy, să am baie, duș și pat confortabil și atmosfera, în general, să îmi priască. Și singurul loc mai apropiat e Mărișel, o parte din Țara Moților, unde e Cabana Moților, de care v-am mai povestit demult, aici. A trecut ceva vreme de când am mers, dar mi-a rămas în cap pensiunea de 3 stele, Ela și Sebi, the owners (orășeni aciuiți la munte), mâncarea bună și patrupedele de afară – cățeii, respectiv, pisicile – toate prietenoase.

Aveam eu o imagine pozitivă, dar să merg din nou, ca client obișnuit și să am parte de privacy și nu foarte multă lume acolo, în timpul săptămânii schimbătoare de iarnă, a fost o binecuvântare. Cămăruța primitoare, cu baie micuță și drăguță, cabină de duș și prosoape albe, cu fereastra fix spre pădure și căldurică de la calorifer (ce detest eu la casa bunicii mele e că trebuie să mă trezesc să pun pe foc, altfel… ). A, și la duș nu trebuie să aștepți o veșnicie după apa caldă, care vine strună. Jos, când am rămas fără ”concurență”, am pus stăpânire pe ”sufrageria” de la recepție, unde ai wifi, TV și o grămadă de filme la care să te uiți, dacă nu ai chef să stai pe afară.

De mâncat, am mâncat în sala de mese (tot like home feeling). Pe lângă sortimentele tradiționale, există și variante vegane: supă cremă de legume, sărmăluțe vegetariene cu cipercuțe, în foi de viță, de interes pentru mine, care am redus drastic consumul de carne și singurul meu păcat carnivor de acolo a fost ciorba de burtă, absolut demențială. Da, deși vedeți în poze cârnați, am rămas impasibilă la aroma lor.

Mă dau în vânt însă după plăcinta moțească, pe care o poți combina dulce sau sărat – eu am ales mereu dulce, pentru că au niște dulcețuri in house să-ți lingi degetele – de frăguțe, căpșuni, afine etc – și niște siropuri la fel, dealtfel îți poți cumpăra pentru acasă de acolo, dacă îți dorește inimioara. Afară am fost delectați de mâțele moțești – 4 la număr și foarte alintăcioase, iar la plimbare am fost escortați de către Haiduc (cel alb), Dona (un mopuleț umblător și drăgăstos fără coadă), pe parcurs, de Ursu, un cățel frumos, alb și mare ca Haiduc. Ulterior, la o altă plimbare, am fost condusă de un instinct animalic numit Zara. Nu, nu de shopping (deși sigur v-a fugit gândul la asta), ci de cățeaua Saint Bernard a pensiunii.

Zara, dulceață uriașă care mi-a bălit toată haina drept recunoștință pentru plimbare. Ce îmi mai place la cabana Moților e că nu se fumează înăuntru, se poate fuma însă afară pe terasă, e un view nemaipomenit. Nici familia patrupedă n-are voie înăuntru, spre liniștea alergicilor, fricoșilor și a animalofobilor. Deci cu toată încrederea, în orice format vreți să mergeți, din partea mea Cabana Moților e, din nou, highly recommended (vezi și Facebook), comunicarea cu proprietarii e excelentă, pot fi și flexibili, sunați și povestiți. Cum vă îmbrăcați la pensiunea Cabana Moților? Logic, de munte, adecvat sezonului. Și cum pentru o fashionistă nu e ușor să-și facă bagajele, vă invit să vedeți aici cu ce m-am îmbrăcat în cele 3 zile de…