Iubesc culorile. Iubesc culorile anotimpurilor și non culorile. Totuși, anotimpul ce tocmai se sfârșește e anotimpul cel mai emoționant pentru mine. Moda s-o fi schimbând pentru fiecare toamnă, culorile nu. Numai denumirile Pantone (greșesc tare, Zăineasco? 🙂 ) Ador vișiniul, portocaliul, roșul sângeriu, arămiul, verdele pălizit, galbenul – nimic nu oferă un spectacol atât de sublim cum oferă natura. Iubesc culorile în salate, în prăjituri și în păduri. Le iubesc presărate peste tot în viața mea iar emoția vizuală pe care mi-o oferă culorile îmi umple sufletul de dă pe dinafară. Atât de mult încât o revărs câtre voi. Voi ce ziceți, are you in?
Comments (2)
Ce frumos ai zis-o 🙂 intr-adevar, toamna ne poate inspira senzational daca stim cum sa o percepem. Si eu ador culorile tomnatice, insa toamna aceasta ma enerveaza nebunia cu visiniul la orice – haine, pantofi, genti, tot ce vrei. Am iesit aseara la o plimbare prin mall si majoritatea domnisoarelor erau in “uniforma” visinie. Mi-a placut si mie un plic cu o tenta de rosu inchis-visiniu saptamana trecuta, dar ieri (surpriza!) mi-a spus vanzatoarea ca tot ce e visiniu se cumpara pe rupte, ca “se poarta”. Ce ma pot enerva chestiile de genul :)) in fine, am si divagat de la subiect
Alessandra, da, parca se profaneaza o culoare frumoasa 🙂