Dățile trecute am menționat răspunsul pe care l-am primit de la specialiști legat de cât de bine penetrează unturile și uleiurile naturale pielea, fără a fi preparate și pregătite în laborator special pentru îngrijire cosmetică. Răspunsul a fost unul negativ, că nu sunt absorbite de piele.

De ce, fiindcă unturile/uleiurile sunt formate din compuși cu masă moleculară mare, și trebuie ”mărunțiți” (emulsionați cu ajutorul altor compuși) până ajung la o masă moleculară mică, absorbabilă. Dacă unturile și uleiurile trebuie neapărat să fie emulsionate pentru a avea efect – restabili balansul hidrolipidic, hrăni etc pielea, cum se face că totuși, simt că hidratează ceva, cum e uleiul de cocos, de exemplu, de care am fost foarte încântată. Sau uleiul de argan. Sau untul de cacao. Sau untul de shea. Conform spuselor specialiștilor în domeniul cosmetic, acestea formează o peliculă deasupra pielii, fără a se absorbi și protejează pielea sacrificându-se această peliculă – ”încasând” raze UV sau a alți factori agresivi exteriori. Poate că această peliculă chiar împiedică deshidratarea prin evaporarea apei prin piele, astfel simțind noi că pielea este hidratată. Că, să fim serioși, hidratarea și hrănirea pielii se face masiv din interior și mai puțin prin aplicarea cremelor. Poate că atunci, logic vorbind, unturile și uleiurile nu sunt atât de ”inutile”, deci totuși acționează cumva fie și static, deși ca eficiență emulsiile sunt mai bune.
Atunci înseamnă că trebuie să găsim o formulă care, amestecată cu untul sau uleiul preferat, să ajute ca acesta să penetreze mai bine pielea și să ofere un grad de hidratare mai mare. Și am găsit la Kzarinne o bază de cremă naturală (căci și cremele eco/bio și 100% naturale folosesc formule emulsionate), pe care poți ”construi” după bunul plac. Se pare că poți să adaugi ce unt/ulei dorești pentru a-ți prepara propria cremă. Am fost foarte încântată să găsesc o bază gata făcută, așa că mi-am cumpărat un ulei de monoi, care miroase absolut mortal și e și hidratant, și am trecut la treabă. Recipientul cu baza de cremă A are loc pentru a se mai turna în el, așa că am adăugat ulei de monoi de tahiti și am omogenizat toată compoziția. Bineînțeles, nu e obligatoriu să folosești toată baza cu aceleași ingrediente, se poate împărți și pune în fiecare ce ingredinte dorești (colagen, vit A, E, uleiuri, unturi etc).

Baza neutră de cremă A (aveți pe site absolut tot ce trebuie să știți despre ea) pe care o am eu menționează că e pentru ten gras, dar având în vedere că adaug ce ulei vreau, nu mai contează, în plus, vreau să se absoarbă repede în piele. Pe etichetă scrie că produsul suportă până la 20% ingrediente și active cosmetice, deci poți să faci un cocktail cu ce dorești. Mi se pare grozav să pot jongla cu ingredientele și să știu că realizez un produs sigur. Deocamdată am folosit crema cu ulei de monoi de două ori și deja sunt mulțumită: uleiul se absoarbe mult mai bine decât dacă ar fi aplicat individual! Intenționez să mai adaug câteva picături de colagen vegetal, pe care l-am luat mai demult, tot de la țarină (kzarinne) 🙂 Răbdarea nu e calitatea mea forte, așa că faptul de a-mi prepara ușor și rapid un produs cosmetic după cum îmi tună este o activitate entuziasmantă pentru mine. Am mai folosit ingredientele active pe care le aveam dinainte, gen colagen și vitaminele în formă uleioasă în cremele normale pentru ten, dar cred, totuși, că o cremă realizată gata e saturată de ingrediente active și cu greu (sau deloc) poate să tragă în piele și să utilizeze surplusul adăugat de mine, de aceea o bază neutră e binevenită. Sper că v-a fost de folos încercarea mea stângace sau măcar v-a inspirat să treceți la (vreo) treabă 🙂