…Mărturisesc așa, la vreo săptămână de la pățanie, doar fiindcă am reușit să o remediez :D. O săptămână, adică atunci când am primit extensiile. Din exces de zel sau prea mult entuziasm, mi-am decolorat rădăcinile cu o săptămână mai repede decât o făceam în mod normal (vine cineva să îmi pună doar la rădăcină), l-am oblojit după obicei cu produsele mele speciale și l-am uscat. Apoi l-am întins cu placa, ceea ce eu nu fac niciodată în ziua decolorării – îmi stă foarte bine doar uscat cu peria rotundă și, mai grav, mi-am întins și bretonul maltratat de decolorant înainte de vreme, tot cu placa. Asta chiar nu fac aproape niciodată și, dacă întind părul, nu întind bretonul. Este partea de păr cea mai expusă, deci cea mai sensibilă.

Dar eu mă gândeam la extensii doar și la cum să arate bine, ce păr, ce breton… mamă și unde nu observ, după ce dau cu placa sănătos, fire din bretonul meu, de dedesubt, pârlite ca un pămătuf de mătură. M-am îngrozit, trebuia să fac niște poze cu extensiile (ăla ce l-ați văzut și voi) și trebuia să ascund pocinogul. L-am dat intens cu ceară – ce să fac – și am ascuns firele sub cele de deasupra, heh, ce știți voi… și m-am resemnat, am zis că aștept să mai crească, să tai partea vătămată. Doar eu mă mândresc cu cel mai sănătos și longeviv blond decolorat din câte blonduri cunosc.

Rescue remedy: Acu două zile am zis ok, firul de păr e mort, nu îl mai regenerează nici cucu, stă se se rupă, dar încercarea moarte n-are… pus mască de ulei de măsline pe păr, de seara până dimineața, îmbibând bine bretonul. Dimineață m-am spălat bine pe păr cu produsele pt păr blond, lăsat balsam, mască în păr și în speță pe breton, să acționeze… apoi clătit. După ce s-a absorbit toată apa în prosop, am început să dau cu balsamul leave in, spray… insistând pe breton. Apoi cu serul pentru vârfuri deteriorate de la Farmec, tot insistând pe breton. Uscat cu peria rotundă, as usually și la sfârșit am uscat bretonul, pulverizând în prealabil încă o tură de leave in și ser. Și gloss, Nivea :D. Disperare, ce mai.. Apoi l-am uscat cu grijă, cu peria rotundă și.. supriză, cuticulele s-au reașezat, bretonul arată sănătos, numai la pipăire se simpe puțin fostul dezastru, dar am convingerea că a doua oară când voi face operațiunea nu se va mai simți. Cred că am reușit totuși să redresez puțin cuticulele firului, prin ulei, produse adecvate și uscare la temperatură rezonabilă, în direcția cuticulelor firelor de păr. Pfiu!

Acum am breton fericit și nici nu le mai port pică extensiilor pentru clumsiness. 😛 Oricum, firele alea sunt foarte fragile acum, așa că va fi într-adevăr  sănătos după ce vor crește noi fire și astea vor fi tăiate. Dar măcar arată și se simte bine.

Vă scriu din pat, făcându-mi siesta după friptură 😀 (dap, că am făcut și tae bo dimineață, deci am voie). Să vă petreceți frumos în continuare!