Do it twice and take pictures. Mai pe românește, ”când îți spune cineva că nu poți, fă-o de două ori și fă și poze.” Oricât de amuzant sună, nevoia de a demonstra ascunde o lipsă dureroasă de încredere și stimă de sine, altfel nu simți nevoia să demonstrezi nimănui nimic.
Când dai curs provocării, o faci ca să te asiguri pe tine însuți că chiar poți.
Perfecționismul este o altă expresie a nesiguranței de sine sau a lipsei de acceptare de sine. ”Mereu e loc de mai bine” nu este greșit, însă când îți guvernează viața și acțiunile este o limită fină între dorința sănătoasă de optimizare și a nu te simți suficient. Perfecționismul e acoperirea pentru ”never enough”, indiferent ce imagine ți se afișează.
Mulți ne-am confruntat în trecut sau ne confruntăm cu asta, pentru că societatea în care trăim e construită în a ne condiționa ”că nu suntem suficient” (de frumos, de deștept, de realizat, de slab, de fit etc). Și asta face ca profilurile și conturile de instagram ”perfecte” să aibă un public atât de numeros, pentru că activează această vulnerabilitate în masă. Tu, ca public admirator de ”perfect life” a cuiva nu faci decât să îi întreții vulnerabilitatea acelui ”influencer” și, în același timp, îți dorești și tu acea perfecțiune, fără să realizezi că aceasta nu există.
Dacă toată lumea s-ar simți suficientă cu ea însăși, s-ar prăbuși toate aceste reprezentări ideale …pentru că nu ar mai avea public. Pentru că nu poți fi atras de ceva sub nivelul tău de conștientizare. Pentru că n-ai nevoie. Pentru că ești suficient. Nu perfect, dar bine cu tine. Lucru care-ți permite să te bucuri de viață, de tine și de oameni, fără activități demonstrative parazite care iau din timpul tău, atât de prețios și irecuperabil 🙂