Lifestyle

Când chiar te iubești

De când ne naștem suntem modelați după anumite tipare care ne marcheaza toată viața. Oricât de iubitori și bine intenționați sunt părinții, e posibil să nu știe cum să ne satisfacă unele nevoi, pentru că noul mic individ are propria raportare la lume. De aici pot începe limitările, și golurile pe care încercăm să le umplem după capacitatea de înțelegere din momentul respectiv. După 3 ani de terapie (cu mine) am învățat foarte multe despre mine, dar și despre ceilalți. Sunt mai conștientă de tot ce e în jurul meu, de mine și văd imediat oamenii. Le văd fricile, defensele și nivelul de alfabetizare emoțională deopotrivă (thanks, Andrada, for the concept). Dar și sufletul bun de dedesubt, unde este. Aproape întotdeauna este, doar că, în unele cazuri, este atât de bolnav, că dacă el nu vrea să iasă, tu nu prea ai ce face. Life is about personal choices. Uneori mi-aș dori să nu îmi fi dezvoltat capacitatea de a-i radiografia așa bine. Alteori îmi dau seama că mă ajută să-mi filtrez mai bine anturajul și să-mi stabilesc limitele de apropiere mai eficient. Da, mă ajută și în profesie, să empatizez mai bine (cred că asta mă face diferită de alți dieteticieni). Am învățat să decelez autenticitatea de comportamente de suprafață, să îmi dau seama în timp real de proiecțiile altora asupra mea și să nu mă mai învinovățesc, să îi accept cum sunt fiecare la distanța adecvată și, mai ales, să mă accept pe mine. Ce vreau să spun. Ia foarte mult timp să te accepți pe tine, să te iubești necondiționat și să înțelegi că proiecțiile altora legate de tine nu te reflectă pe tine, ci pe ei. Să îți ții eul în brațe și să nu permiți nimănui să îi facă rău. Și totuși, să îi accepți, să îi iubești și să treci peste. Dar mai ales să te iubești pe tine. Să te iubești cu adevărat.

Să te iubești cu adevărat nu înseamnă cultul personalității sau self centered. Să ierți nu înseamnă să accepți faptele unei anumite persoane. Dar să iubești, și să ierți, și să treci mai departe. O faci pentru tine. Să ai înțelegere și față de acel tu vulnerabil din interior, să ai grijă de el și să îl îmbrățișezi cu compasiune. Să îl protejezi, să îi dai timp și înțelegere. Să îl iubești. Să te iubești cu adevărat. Să poți să fii vulnerabil și să nu îți fie frică presupune multă forță interioară.

Știi piesa aia de la Sia? Dusk till dawn? Nu? Dă-i play mai jos. Am avut o revelație pe drumul de la Dorna la Cluj, presărat cu jocurile de lumini ale fulgerelor. Pentru mine, nu e despre un el și o ea, este despre tine și eul interior. Hold yourself from dusk till dawn, when it’s always harder.

Go, give love to your body
It’s only you that can stop it

But you’ll never be alone
I’ll be with you from dusk till dawn
Baby, I’m right here
I’ll hold you when things go wrong
I’ll be with you from dusk till dawn

Iubește-te, acceptă-te, ai grijă de tine. Tu ești singurul pe care îl ai 24 din 24 lângă tine. De câte ori se poate, fii bun. Întotdeauna se poate, vorba aceea. Mai ales cu tine. Înconjoară-te de oameni autentici, de pace, de iubire. Când te iubești, iei distanță față de tot ce nu-ți face bine. Ai să vezi, miracles will happen 🙂 Când chiar te iubești, nu te mai judeci, nici pe tine, nici pe alții, dar nici nu mai accepți vreun bullshit!


Foto: M.Fiama

Beauty blogger. Mainly. Lifestyle and fashion posts, also. :)