Știți vorba ”am verighetă, adio siluetă?” Se întâmplă des, pentru că atunci când suntem într-o relație nu ne mai concetrăm așa de mult pe noi și nu mai suntem atenți la ce și cât mâncăm, mâncăm și peste nevoie, mâncăm social, ”cu iubi”, de plăcere, mai puțin de foame.

Când ești cu celălalt, nu mănânci conștient. Nu ești atent când să te oprești. Apoi se mai adaugă și sedentarismul, că, deh, au expirat plimbările romantice, și întâlnirile în oraș, acum ne grăbim să ne vedem acasă. La păpică. 🙂

Persoanele cu o genetică de invidiat și care pot mânca orice, oricât, oricând, fără să depună sunt foarte puține. Așa că, pentru toți ceilalți, a luat naștere zicala.

Când ești singur, ești mai ”self centered”. Țin minte că în perioada în care am arătat cel mai bine eram cel mai nefericită. Dacă nu ești bine în interior, poți fi exclusiv concentrat pe exterior. Aveam o vorbă, doar pentru mine: dacă înauntru e jale, măcar să zâmbim când ne uităm în oglindă 🙂 E o abordare mai bună decât refugiatul în ronțănele, că, să fii supărat și când te uiți în interiorul tău, și când te uiți în oglindă, e pur masochism. Măcar de asta poți să te scutești.

Dar cum poți să fii și fericită, și slabă? Mai ales dacă te știi cu predispoziție spre ”expandare”, poți să îi faci în ciudă expresiei genice nerăsfățându-vă cu mâncare și gustărele fără să fii conștientă de cantitatea consumata. Odată ce ai informație (consiliere nutrițională) și un mindset sănătos legat de viața în doi, fericire și mâncare, poți să lași doar fericirea să fie ”grăsuță”. Tu rămâi slabuță. 🙂

Foto: Francisc Sandor