Lifestyle

About loneliness si alți demoni

Am zis că 2018 a început cu dreptul pentru mine. Sunt fericită, și viața mea a luat o altă turnură, favorabilă pentru mine și în plan personal. Suntem construiți pe niște modele, pe niște pattern-uri pe care nu le conștientizăm și care ne determină întreaga viață. Ședințele de restructurare cognitivă și, mai apoi, de psihanaliză sunt cel mai bun lucru pe care îl poți face cu viața ta, sunt o investiție în tine. Cu condiția să găsești terapeutul cu care să rezonezi și cu care să poți fi ca o carte deschisă, să fie science based și fără devieri pseudoștiințifice.

Faptul de a merge la psihoterapie doar în condiții de criză (atacuri de panică, stai să te sinucizi, șocuri de orice fel) este ca și cum ai avea un accident, te-ai duce la Urgențe să rezolve… urgența, dar nu mai mergi în ambulator să te investighezi, să previi/tratezi consecințele pe termen lung. Să gândești că ”nu simt că arde să merg la psihoterapie” este cea mai limitativă și primitivă gândire pe care poți să o ai. Sau să aștepți rezultate peste noapte dintr-o ședință două, este și mai și.

Mi-a fost și mie teamă să fac (foarte) public faptul că merg la psihoterapie. Mi-era teamă de etichete și de judecata celorlalți, dar acum îmi dau seama că cineva de nivelul meu intelectual n-ar fi văzut în asta o problemă niciodată. Dimpotrivă. Și oamenilor ăstora mă adresez, nu altora.

Am ajuns să identific mecanismele autosabotante de o viață și să le anihilez astfel încât să nu le transmit mai departe moștenitorilor. A trecut mult timp până să le identific, să le accept, iar apoi maaaai mult timp ca să le schimb. E nevoie de mult timp pentru conștientizare, și de un specialist cu discurs structurat care să te ghideze să ajungi acolo. Nu poți singur, niciodată. Și nu, prietenii nu pot înlocui terapeutul. Sunt buni pentru suflet și e bine să îi ai lângă tine, dar vin și ei cu propriul bagaj poate nu neapărat potrivit pentru tine. Lasă prietenii să fie prieteni, și specialiștii în psihoterapie să te ghideze.

Am înghițit sute de tone de singurătate. Știți vorba ”lume multă, oameni puțini” care să rezoneze cu trăirile tale. M-am simțit imens de singură și cu, și fără oameni, mult timp, foarte mult timp. Până nu te eliberezi și găsești drumul către tine, nu-l găsesc nici ceilalți.

Nu știu cum să vă spun, de ceva timp mă simt oarecum fără limite. Am o încredere imensă că reușesc tot ce-mi propun și uite că îmi iese. Am trecut prin atâtea situații limită, prin atâta depresie și atâta anxietate din care n-am crezut că voi ieși vreodată. Apoi a urmat o perioadă liniară, nicicum. Dar acum sunt bine, sunt fericită și echilibrată și-mi trăiesc toate aspectele vieții din plin.

Când am scris asta, la început de an, nu credeam că o să intereseze pe foarte multă lume, așa cum nu prea a interesat nici asta, acum ceva ani.

Dar, surpriză, a fost bine primită și am încredere că o să ajute pe cineva postarea asta să înceapă să facă ceva să fie mai fericit 🙂 Pentru anul 2018, #goodvibesonly and #love

Beauty blogger. Mainly. Lifestyle and fashion posts, also. :)