Viața e departe de a fi perfectă. Noi, oamenii, avem un dar de a ne lamenta și a fi nemulțumiți, de la faptul că e iar luni dimineața, până la corupții care strică țara, dar când e de schimbat, las că-i bine și așa. Suntem chiar talentați. Talentul ăsta, înnăscut sau cultivat decade de-a rândul, nu știu exact. Ne stă în gene. Grașii-s nefericiți că slabii îi persecută și fac glume ”nevinovate” pe internet… sau pe față; slabii-s amărâți că stau toate ca pe gard, cei cu probleme de sănătate se ascund de stigmatul societății tipic comunist, în care tot ce nu era conform sau perfect cu societatea utopică era izolat, nu exista (case de copii, de nebuni etc). Da, încă ne mai uităm câș la psihoterapie și preferăm să ne-ndopăm de alprazolam și sertralina pe furiș, ”să n-afle lumea”.

Înghițim la greu ”tratament simptomatic” de pe internet și media, dar pas să ne uităm la cauză, gen ”dacă nu-ți place unde ești, mișcă-te, că n-ai rădăcini”. Că e mai ușor să cauți vinovatu-n jur, decât să faci ceva efectiv. De exemplu, să fii. Spune că nu ești perfect, că ai probleme de sănătate, c-o să pui poze cu mobila ta din anii 80, nu cu Ikea, că ai o grămadă de suferințe, de frustrări și neîmpliniri, dar tot atâtea vise și speranțe. Îți spun de pe acum: imaginează-ți, și ai parcurs jumătate drumul. Fă jumătate drumul, și vei ajunge unde-ți dorești. Viața e o sumă de alegeri. Alege să trăiești, alege să fii fericit. N-o să ai niciodată totul, totuși, ai totul. EȘTI.

Foto: M.Fiama 

Dress: Sienna (Eroilor, 10, Cluj-Napoca)

If you believe you can fly, some day, you will 🙂