Până acum vreo 15 ani, nimic nu părea să schimbe cursul lucrurilor prea repede. Apăruseră telefoanele mobile, pe care le foloseai ca să vorbești, sau să comunici strictul necesar. Prin sms. Și alea cu țârâita, că se consumau ”impulsuri”, dacă bine-mi amintesc. Dintr-o dată, era smartphone schimbă tot ce știam noi despre societate și socializare, abonamentele au minute și sms nelimitate, și net cu nemiluita, putem sta pe telefon într-o veselie. Desigur, au început articolele, talk shows, comentarii despre cât de dependenți suntem, și nu zic că nu e un grad de adevăr. Ideea să scriu despre asta mi-a venit când am văzut articolul ăsta sharuit cu poftă pe facebook, garnisit cu aferentele comentarii ”cât de bolnavi suntem”, ”trist” etc. Serios? Nu exagerăm un pic? Ce este cert este că imaginile sunt o adevărată artă, arta trebuie să transmită ceva, iar fotograful și-a atins scopul. Dar să nu uităm că arta e artă și… o fi dracu’ așa negru?
Mă întreb, pentru că odată cu smartphone-ul (sau notebook, sau tabletă) multe din activitățile noastre pot fi îndeplinite cu un singur device. Dacă înainte pentru a scrie o scrisoare, stăteai la birou, scriai cu stiloul, te îmbrăcai, te duceai la poștă, acum ai rezolvat din câteva click-uri, de pe telefon. Înainte sunai de pe telefonul fix și, dacă nu ți se răspundea și era grabă, mergeai și lăsai un bilețel în ușă. Acum trimiți sms. Dacă înainte lumea citea ziare de hârtie, cărți din biblioteci, materiale științifice în universitate, acum este posibilitatea să le găsești pe net. Și exemplele pot continua. Este NORMAL să stai mai mult pe telefon decât atunci când acesta era un simplu instrument de telecomunicații, pentru că poți rezolva mai multe lucruri de pe el, pentru care înainte aveai nevoie de resurse din medii diferite! Socializezi cu prietenii și familia în timp ce mai și lucrezi (cei care își defășoară activitatea și online), mai citești o știre, te mai documentezi, și timpul a zburat. Oare nu trecea mai mult făcând toate activitățile acestea separat? Eu zic să nu ne mai plângem de cât de antisociali am devenit, pentru că dacă ieșim la masă cu oameni care ne captează interesul, uităm complet de telefon. Ce am fi făcut înainte dacă ne-am fi plictisit cu cineva la masă? Am fi învățat pe de rost meniul barului, ne-am fi inspectat unghiile, am fi poposit mai mult la baie, am fi încercat să ne eschivăm cumva și am fi șters-o mai repejor de acolo, decât dacă am fi avut smartphone.
Nu vreau să spun că nu există lume care pierde multe ore inutil pe facebook (oare n-ar fi făcut-o uitându-se la tv sau frecând menta pe undeva?) și lume care în 5 minute de discuții se uită de 20 de ori la telefon, timp în care mai vorbește și cu alții, nu vreau să zic că nu există un oaecare grad de dependență. Este firescul timpurilor, și așa cum, pe vremuri (now I feel old 🙂 ) oamenii cu niscaiva creier și -au dat seama că televizorul îi ține captivi, și-au început să îl utilizeze mai moderat, așa și azi fiecare om care are o viață știe să își dozeze timpul petrecut online, în funcție de activitățile pe care le are. Știu oameni care se uită pe facebook doar o datăpe zi, își verifică ntoficări sau eventuale mesaje, apoi l-au lăsat în plata Domnului, îl utilizează pentru vorbit, pentru google maps sau google efectiv. Știu oameni care au business online, se ocupă de social media sau au bloguri, a căror prezență online este mult mai frecventă decât a celor care nu lucrează online. Haideți să nu dramatizăm și să nu cădem în extreme. Toate timpurile au avantajele și dezavantajele lor.
