Nu m-apuc să vă cânt Dragostea din tei, relax. De fapt sunt pe modul filosofal și am chef de povești despre fericire. Când ești fericit, ești fericit, și gata. Nu te gândești la motive să fii fericit, pentru că ai deja fericirea. Dar viața este un carusel cu urcușuri și coborâșuri, unele mai line, altele mai abrupte, altfel n-ar fi carusel… ar fi un tren cu traiectorie liniară, fără prea multe variații. Care-ți schimbă direcția atât de imperceptibil, încât nu presupune o schimbare bruscă de stare. Ei bine, poate alții s-au urcat în trenul vieții și duc o viață liniștită, eu, însă, m-am ales cu-n carusel, deloc lin și puțin predictibil. De aceea, e uneori mai dificil să spui că there are so many reasons to be happy. Mai degrabă, să fii recunoscător. Este filosofia mea de viață.
Când ești trist, dezamăgit sau chiar supărat, lumea se transformă în negru. Ești pe niște frecvențe atât de joase, încât pare că totul merge prost. Sfaturile celorlalți despre a fi pozitiv îți zboară pe lângă ureche, că doar e foarte ușor să vorbești, când nu ești în situație. Normal, nu-i așa? Și intri într-un cerc vicios, în care toate par să meargă prost și nu mai vezi odată luminița de la capătul tunelului. Asta pentru că nu ai mecanismul de a te menține pozitiv. Și mecanismul este recunoștința. În momentul în care ceva ne nemulțumește, tindem să ne concentrăm toate gândurile și energia spre acel lucru atât de mult, încât trecem într-un con de umbră lucrurile frumoase pe care le avem în viață, minimalizându-le cu desăvârșire. Uităm că nu ni se cuvine totul și că nu totul e de la sine înțeles.
Când trecem prin momente grele, este dificil să le negăm existența. Însă un exercițiu de mulțumire ajută enorm și îți poate schimba viața. Este un real efort să încerci să vezi ce ai bun în viață: un acoperiș deasupra capului, mâncare, familia, jobul, o educație, o mașină, calități care sunt un cadou de la Cel de Sus și altele. Tu știi cel mai bine ce ai frumos în viață, gândește-te cum ar fi ea fără acele lucruri. Fii recunoscător. Vei descoperi că sunt mai multe lucruri care te fac fericit, decât care te nefericesc. Și dacă ai rămâne fără ele, atunci ar fi adevărata provocare a vieții. Un exercițiu de mulțumire poate avea forma unei rugăciuni personalizate, Creatorului. Alții o adresează către Univers. O rugăciune în care să te concentrezi mai degrabă pe mulțumiri, decât pe cereri. După un astfel de exercițiu, problemele nu se schimbă neapărat, dar se schimbă maniera în care te raportezi la ele. Și odată ce devin mai puțin importante, se sting. E o provocare pe care v-o lansez pe sfârșit de an, și vă garantez că veți avea un an nou mult mai bun.
Și nu uitați: oamenii/lucrurile/situațiile care trebuie să rămână lângă voi, rămân. Dacă nu rămân, nu ați avut nevoie de ei/ele niciodată. Mai mult ca sigur că lasă un loc pentru ceva mai bun sau îți oferă o altă perspectivă asupra vieții. Asta nu înseamnă ca sentimentele (tristețe, dezamăgire, supărare, furie) voastre nu sunt reale. Ba sunt. Pentru că nu vedeți dincolo de ele. Deocamdată. Be thankful. There are so many beautiful reasons to be happy. And you’ll see, the best is yet to come.
Foto: Agoimage
Comments (6)
Frumos scris!
Dia – din experienta. Stii tu, de 15 ani incoa
Cat de adevarat… Cand vad atatea cazuri nefericite, ma simt atat de prost fata de Univers si fata de oamenii mai saraci. Eu sunt trista fiindca am un VW Polo si nu am o masina mai fancy… altii, merg km intregi pe jos ca sa ajunga la scoala. Eu sunt trista fiindca nu imi permit cizmele acelea cu 500lei… altii ar da orice ca sa aibe o pereche de papuci in picioare, indiferent de pret. Sunt razgaiata si rasfatata, si… mi rusine cu mine cand vad ca altii nu au nici macar 1% din cate am eu. Si cand te gandesti ca principalele mele probleme in viata sunt gropile din asfalt, faptu ca nu am reusit inca sa imi iau iPhone 5s… imi dau seama cat sunt de nemultumita. Cand parintii ma scot din sarite, dupa ce trac o tura de crize de nervi, imi dau seama cat de nesimtita sunt, altii nu au parinti, iar eu… ma enervez fiindca ii am.
E greu in viata de multe ori sa vezi partea buna a lucrurilor… doar prin repetie poti sa ajungi. Am ajuns la concluzia ca mai usor sa fim nemultumiti, decat sa fim multumiti.
E mai usor sa fi trist si sa iti plangi de mila decat sa deschizi ochii sa iti dai seama ca altii au probleme mai adevarate decat ale tale.
Si… pentru noi, pentru astia care viata nu e un drum drept, si un fel de Transfagarasan… consider ca ajungem sa apreciem mai mult lucrurile atunci cand le obtinem, decat cei care le primesc pe tava.
Dalia, recunostinta cere exercitiu. Apoi, cand esti nemultumit, imediat te strunesti 🙂
Asa e, trebuie sa ne reamintim de ce ai zis si cand ne este greu si problemele ne napadesc.
In alta ordine de dei, ce faina coafura ai!!! Iu huu, ce bine iti sta!
Cecilia, e doar prins parul la spate 😀 hehe