Așa sună una din postările Ioanei Bora, postare care a trezit mica fashionistă din mine la realitate, din plafonarea vestimentară în care mă complac în zilele de școală. Pentru că o ținută așa cum îmi place mie nu își are sensul în spitalele prin care mă preumblu cu stagiile și practica, renunțasem la a fi atentă la combinațiile pe care le fac, pe principiul că ”părul tot în coadă” și halatul alb ascunde tot. Unde să nu mai punem papuceii medicali, obligatorii pe secție. Iar dacă mai ești și în zona în care boneta și masca sunt obligatorii, întreaga strădanie de dimineața e eclipsată.
Totuși, de când cu postarea Ioanei, mă gândesc cu mai multă recunoștință la fiecare zi de viață, și am încetat să fac o diferență atât de mare între Sigina de la stagii și Sigina din afară, am reînceput să fiu eu peste tot, nu vreau să devin o ștearsă tipică personalului de instituții – dacă într-o zi o să-mi pare rău că nu am fost mereu cochetă, că n-am fost eu? E adevărat, contează pe drumul spre clinică și spre casă doar, pentru ceilalți, dar pentru mine contează pentru întreaga zi. Port cu foarte mare mândrie hălățelul alb și papuceii medicali, dar nu uit să fiu eu, nu-mi dau stilul uitării.
În limitele impuse, azi m-am asortat cu pixul și culoarea am luat-o de la minunații pereți colorați de la Infecțioase 😀
Comments (1)
hehe, ce dragut ! <3