Da, nu-s de lăsat la lucru cu bani după mine. De data asta am intrat la Plafar, în Polus, că aveam o treaba acolo – nu era planificat să cumpăr nimic. Doar că, ştiţi cum e cu produsele amabalate drăguţ, se lipesc de ochii tăi şi nu mai vor să se dezlipească decât după ce le-ai plătit şi le-ai pus în geantă. Aşa a făcut şi praful ăsta de dinţi. Mi s-a părut hazlie ideea, având în vedere că, după incursiunea mea la Muzeul Farmaciei, am aflat că prin Evul Mediu şi mai târziu se folosea praful de piatră ponce pentru curăţarea dinţior (ulterior s-a renunţat la această tehnică zdrobitoare, la propriu, pentru dinţi şi s-a inventat un fel de apă de gură mentolată).
Să revenim. E produs în Ungaria, mi-a plăcut ideea de praf de dinţi şi mi-a plăcut enorm cutiuţa şi faptul că miroase a căpşuni. Nu e aşa de spumant cum se laudă, adică face puţină spumă, normal şi la început ai senzaţie… de cretă (pentru cine a gustat, în copilărie) aşa, cumva. Dar e ok. E ca o pudră, eu îmi ud periuţa, apoi o bag acolo şi o îmbib toată cu praf, după care muncesc de zor cu ea prin gură. Nici vorbă de respiraţie de căpşuni, decât pe moment. Da se simte în regulă, o alterneu cu pasta mea de dinţi preferată, din Spania. A costat 8 lei, nici n-am spart bugetul… noah…
Dacă aş mai lua-o? Nu ştiu, am fost doar curioasă. Dar e foarte drăguţă, să ştiţi!
Comments (3)
mai promite si altceva praful asta, cum ar fi efect de albire?
:*
hehe, eh, habar nu am, eu l-am luat ca mi-a placut cutiuta si a fost ceva nou si eram curioasa 😀 o sa fiu atenta, nu ma spal cu el in fiecare zi, ca am pasta mea 😀
am folosit si eu acest produs in urma cu ceva luni, insa cu alta aroma. se recomanda pentru albirea dintilor, nu il poti folosi ca pasta de dinti. la mine a avut ceva efecte, insa trebuie folosit constanta pentru durata lor. te pup