Felul în care gândeşti te afectează direct şi personal mai ales pe tine. Pe lângă factorul individual, mentalitatea este tributară  mediului în care creşti, educaţiei.

Aplicând aceasta la aria de discuţie frumuseţe şi stil de viaţă, tu ce spui, modul în care gândeşti, te ajută sau te defavorizează?

De exemplu, încerci “să vezi pădurea, de copaci”? Adică, viaţa nu este o plimbare cu barca pe un lăculeţ liniştit, ci un surfing pe un ocean, care e cum e, ba lin, ba prăpăd. Dar, cum un înţelept spunea, toate trec. Şi necazurile, ca şi bucuriile, trec. Şi vin alte situaţii. Viaţa este foarte frumoasă, dragii mei, situaţiile din viaţă pot fi mai puţin favorabile, însă viaţa, e minunată. Depinde de atitudinea ta faţă de ea.

Dacă nu eşti o persoană optimistă din fire, autoeducarea va fi una din activităţile tale cele mai importante. (Eu activez de doi ani şi nu mă las 😀 ) În primul rând, a vedea partea bună, te scuteşte de riduri, de radicali liberi, de tot felul de “otrăvuri” pentru sănătatea şi frumuseţea ta, fie că eşti bărbat, fie că eşti femeie. În al doilea rând creţii de pe frunte şi măcinarea internă nu schimbă cu nimic situaţia nefavorabilă.

Fă ce ţine de tine să faci pentru ca lucrurile să fie bine, iar în rest, ignor-o, uită-te la ceva frumos. Vei constata cu supriză că deşi părea să fie un nor negru deasupra capului tău care să te ţină mereu plouat, cerul se înseninează şi toate merg strună. Nu îţi plac colegii de servici? Se întâmplă, nu toţi au o “toleranţă socială” foarte dezvoltată. Dacă unii oameni nu sunt ca ei, nu-s buni. Fii tu acela mai “larg”, înţelege-i.

Ca şi tine, au problemele lor şi probabil, la rândul lor, colegi de care nu le place, însă tu ai ceva în plus: conştientizezi asta. Zâmbeşte, fii empatic, fă-i să se simtă bine (şi nu mă refer la “periaj”, ci la lucruri simple şi drăguţe). Măcar pentru tine, ca să îţi faci un mediu de lucru plăcut. (A nu se înţelege că mă confrunt cu această situaţie, eu am colegi bestiali, sunt o norocoasă) Vei constata o ambianţă mai relaxată. Tonul unei discuţii sau atmosfera o dai tu. Nu aştepta să primeşti pe tavă un mediu călduţ pentru tine, că s-ar putea să aştepţi mult şi bine. Fă tu ceva.

Nu te amărî dacă îţi auzi poveşti neplăcute. Fie că sunt adevărate, fie că nu, asta îţi spune multe despre respectivele persoane. Păstrează relaţii de bun simţ, nu îţi pune mintea cu ei. Zâmbetul prelungeşte viaţa, te menţine frumos, nu îl lăsa să piară, cu una, cu două. Şi nu uita că atunci când un om vorbeşte despre cum e alt om, se reflectă pe el însuşi, şi nu pe omul despre care vorbeşte. Ca o mică ilustrare, mereu îmi amintesc cu admiraţie de Florin Piersic, care de câte ori are ocazia să vorbească despre colegi sau oameni cu care a lucrat, toţi sunt “nişte oameni mari”, “extraordinari”, se uită la ei cumva în sus, EL, un MARE actor. Asta spune multe despre el, el însuşi e un om mare, extraordinar. Aşa că, scumpii mei, când vă auziţi poveşti, mai ales în care nu vă regăsiţi, nu vă revoltaţi oamenii nu pot să vorbească decât cum sunt ei, conform propriei oglinzi. Un om mare, te face să te simţi mare, un om mic, te face să te simţi mic. E neplăcut, ştiu, dar înţelege limitele fiecăruia şi nu te consuma inutil.

Schimbându-ţi atitudinea dai dovadă de un mod de gândire matur, din care ai numai de câştigat. De exemplu, mai mult timp pentru lucruri care te construiesc. (va continua, probabil… 🙂 )