Înainte de Wake me up when September ends, este Summer Moved On <3
O vară plină de muzică și de revelații, de conectare cu natura, de ionizare negativă, de recunoștință pentru viață într-un mod în care nu o poți face niciun anotimp. Îmi place toamna, toamna adevărată, aceea ce cu frunze ruginii, și galbene și roșii, toamna aceea blânduță, a copilăriei, care nu mai e. Am dezvoltat o nouă pasiune muzicală vara asta. Pentru muzica tribală (africană), cât mai puțin lucrată în studio și cât mai aproape de original, de tradiția ancestrală de a ne exprima prin muzică și dans trăirile – bucuria, durerea, credința. Am fost făcuți să cântăm și să dansăm. Știți piesa aia, Are we human, or are we dancers? 😀
În Biblie este adesea menționat că femeile evreice dansau și se veseleau. Fiica lui Iefta l-a întâmpinat pe tatăl său când acesta s-a întors victorios dintr-o bătălie, cântând din tamburine și dansând, împreună cu alte femei ale cetății. Și azi, la musulmani, dansul este o modalitate perena de exprimare a bucuriei. Nu știu ce se întâmplă astăzi în triburile rămase, dar simt că dansul și muzica primordială au rămas undeva, amorțite în noi, că suntem paralizați de către civilizație. Mă rog… ”civilizație”. Cum ar fi să mergi pe stradă și să cânți sau să râzi de unul singur, de fericire? Cum ar fi să mergi pe ditamai bulevardul și să dansezi pe stradă, însoțit sau nu? Ai fi catalogat nebun, nu? Sau cu ”o doagă lipsă”. Probabil, doar trebuie să fii aliniat și ursuz ca restul lumii, altfel ești ciudat. ..Și? Ce? Cât contează ”restul lumii”? Ce contează ce zice sau crede cineva – dacă îți vine să cânți, cântă. Dacă îți vine să dansezi pe stradă, dansează. Dacă se uită la tine, zâmbește-le. Tu trăiești liber. În a trăi, în a fi tu. Știi cum? ”Eu când vreau să fluier, fluier.” 🙂
Now listen to this beauty and dance with me 😀 Îi mulțumesc lui Lucian de la Cercul Întreg pentru recomandările tribale și pentru revelația pe care am avut-o în Parc 😀
