Eram mega plictisită de ceea ce aveam, și-mi doream ceva nou, captivant, provocator, care să îmi redea entuziasmul. Aveam chef de-o aventură, una din acelea care îți dau fluturași în stomac, care te fac să simți că trăiești, care te scot complet din cotidian și care te poartă într-o lume paralelă, mai precis, cu capu-n altă parte, dar cu fizicul tot acolo. Chef de o chestie pe care nu toată lumea o înțelege, nu toată lumea o agreează, dar who cares? You want it bad.
Așa c-am stabilit o întâlnire-n orb. Am dat de vreo 2 ori ocol ideei, trecând pe la Diverta, și-am ezitat de cateva ori în a face pasul. Dacă n-o să-mi placă? Dacă o să fiu dezamăgită? Dar totuși, vreau… Astea erau întrebările care îmi roiau în fața standului The Blind Date, plin cu cărți împachetate în hârtie simplă, maro, legate cu o sfoară care te ținea departe de misterul ce se ascunde dincolo de hârtia de împachetat. Aveai doar câteva indicii: genul și câteva rânduri despre ce ar urma să întâlnești acolo…
Cărțile aveau prețuri diferite. Erau SF, non SF, chiar horror. Recunosc că am zăbovit mult cu cartea ”horror sau love story?” în mână, și eram cât pe ce să o iau… dar n-am luat-o. Am pus mâna pe alt gen care suna drăguț, m-am dus la casă, am plătit-o și, cu emoții, am fugit acasă să văd despre ce e vorba. Îmi doream foarte mult să-mi placă. Să fie noua pasiune cu care-mi petrec serile, înainte de culcare. Desigur, except C. Speram din suflet să mă captiveze și să mă facă să n-o las din mână. Cam astea îmi fugeau prin cap în timp ce sfâșiam sălbatic hârtia care o acoperea. Când o deschid… Adulter, de Paulo Coelho. Am fost foarte dezamăgită. De ce n-am putut lua cartea horror? Am citit Alchimistul cu mare interes prin liceu, a fost cartea cu care Coelho a rupt piața. Dar mi se par niște lecturi puerile de liceu, ca și Veronica se hotărăște să moară și mi se pare absolut neinteresat personajul Linda și infidelitățile ei, dar I am not a quitter, o să o citesc până la capăt. Știu, la fel am zis cu Hoțul de cărți, și n-am făcut-o. N-am putut s-o termin, era cum am zis – ca o roșie fără gust, mâncată doar pe jumătate. În apărarea mea – I’m only human, after all, vorba celor de la Rag’N’Bone Man.
O să trec peste dezamăgire, nu zic că n-o să îmi mai dau blind date, de data asta cu ce simt că mă atrage prima dată, că nu știi niciodată. E posibil să o nimeresc. Cam așa e și în viață. E ca o loterie. If you don’t risk, you lose the chance.
S-ar putea să îți placă și I blind dated again și această postare.