Am o legătura specială cu Spania, o legătură care a început acum 10 ani, în 2004. Mersesem cu bursa Erasmus de la prima facultate în Santiago de Compostela și apoi am revenit iar și iar. Galicia este recunoscută pentru gastronomia sa, pentru fructele de mare și pentru faptul că se mănâncă mult și, zic ei, ”bine”. 🙂

Evenimentele din ultima vreme, specializarea mea în nutriție, nu mi-au permis să mai ajung în Spania de vreo 4 ani, așa că îmi era foarte dor. De data asta era planificat Madridul și împrejurimile, însă mi s-a făcut o surpriză plăcută și am fost dusă câteva zile în provincia Galiciei. Între drumuri, de data asta am reușit să văd mai multe locuri în capitala spaniolă, mai cu calm, și nu pe fugă. În afară de cumpărături, ne-am plimbat prin oraș, am văzut Ayuntamiento de Madrid, Palatul Regal, Templo de Debod, unele piețe forfotind de lume.

Împreună cu Mihaela, o prietenuță pe care n-am văzut-o de mult timp, ne-am făcut de cap în Plaza del Sol la Museo del Jamon, mi-am făcut damblaua cu empanada con atún, am probat haine în Zara și am petrecut timp de calitate împreună. Amicul meu m-a dus să mănânc cel mai bun sushi pe care l-am mâncat în viața mea (cu prețuri pe măsură!) și da, am mâncat și pateu din ficat de rață acolo. Culinar mi-am făcut de cap monstruos, pentru că spaniolii n-au măsură, au o adevărată cultură în jurul mâncării. A fost ca un fel de pauză de la stilul meu alimentar obișnuit, de altfel, binevenită. Preferatele mele de acolo, dintre mâncărurile simple, sunt tortilla española, jamon serrano si york și, desigur, empanada con atun, un soi de plăcintă cu ton, pe care o găsești sub diverse forme. Dintre cele ”mișcătoare”, îmi plac multe fructe de mare – tot ce are cleștișori, scoici și inegalabila, caracatița ”pulpo a la gallega”.

În Galicia m-am revăzut cu oameni dragi mie, printre care Moni, din Moaña și alte cunoștințe vechi din Santiago. În Galicia am stat într-o casă rurală superbă, amenajată pentru turism. Aerul de epocă emanat de mobilier, interiorul și focul de lemne te propulsează în vechea lor civilizație, zic eu, mult mai bine pusă la punct ca a noastră și cu mai multă intimitate. Angel și Mari ne-au făcut să ne simțim grozav, drept pentru care vor primi un review la fel pe Trip Advisor. Casa se numește A Boubeta și, dacă alegeți să rămâneți în Cangas de Morrazos (un port mititel din Pontevedra), vi-i recomand cu drag.

Tot un restaurant demn de 5 stele pe Trip Advisor este restaurantul Prado Viejo din Moaña (Pontevedra), unde am gustat niște empanada cu caracatiță și mi-am văzut în farfurie, în sfârșit, porția de chipirones în propria ”cerneală”, de care numai în zonă găsești. În poze vedeți ce am mâncat la dejun, ce am pregătit eu ca cină (fructele, clar), și dintre fructele de mare: scoicile mici – berberechos, scoicile în formă de lacrimă – mejillones (cele mai uriașe pe care le-am mâncat vreodată), scoicile lunguiețe – navajas, creveții mari – cigalas (pentru că la ei se numesc diferit în funcție de mărimi, noi le spunem creveți orice mărime ar avea) și caracatița, pulpo a la gallega. Dulciurile din barul O Portujes se numesc orejas.

Drumul dintre Madrid și Galicia s-a soldat cu o oprire în Pueblo de Sanabria, un orășel mic, situat la o oarecare altitudine, cu o priveliște fantastică. O cetate veche, în care ai crede că nu locuiește nimeni, judecând după străduțele pustii, am nimerit-o plină de soare, am inspirat aer curat, am admirat arhitectură superbă medievală și am poposit în singurul restaurant deschis în miezul zilei, în timpul săptămânii.

Întorcându-mă din reveria provocată de revederea imaginilor, ca specialist în nutriție am de comentat niște lucruri cu privire la obiceiurile alimentare ale spaniolilor și mai ales ale galițienilor. Atâta timp cât turismul alimentar făcut acolo e o excepție de o vacanță de 10 zile nu e de sărit în apă, însă a la long, nu este sănătos. Ajunge să te uiți la circumferința abdominală a mesenilor ca să vezi că stilul lor de viață nu e tocmai cel mai grozav. Există segmentul de populație care însă se îngrijește, face sport, și arată bine. În afară de problema supraalimentării (primul fel sau aperitivul, din care te saturi din start e urmat de alt fel, la fel de sățios și voluminos, urmat, desigur, de desert, masă la care se adaugă băuturile – de obicei, vin sau bere), există problema zaharurilor rafinate. Produsele de bollería, cu reprezentant principal croissantul dulce, fac cap de listă la dejunuri. Biscuiții se bucură și ei de foarte mare popularitate, cerealele dulci& Cola Cao (la ei n-are monopol Nesquick), dulcețurile de hipermarket dețin monopolul dimineților. Cine nu ia micul dejun pe bune, mănâncă un croissant dulce la cafeaua cu lapte. Mi se pare că mănâncă extrem de mult zahăr rafinat, iar mâncărurile, în general, sunt cam uleioase. Cu toate acestea, dacă vrei să mănânci mai sănătos, și crudități, ai și locuri une găsești salate, dar în general tabloul arată cum v-am spus. Din alegerile mele alimentare de acasă, acolo: