Ea – de la 60 la 90 de kg în 4 ani de relaţie. El se satură, o lasă. Ea – de la 90 kg la 55 în 4 luni. (parafrazare zoso) Valabil şi invers.
Cu toate că generaţia actuală de tineri căsătoriţi are mai multă grijă de aspectul exterior, se găsesc şi aici specimene care se delasă şi, după câţiva ani de relaţie, nu mai recunoşti persoana.
Când suntem „single” ne aranjăm, ne dăm peste cap să aratăm trăznet, motivând că o facem doar pentru noi înşine. Da` de unde, o facem mai ales pentru alţii. Aşa că atunci când ai atras persoana de sex opus cu care ajungi la concluzia că vrei să îţi petreci restul vieţii, gata, s-a terminat cu aranjatul? Evident că nu în aspectul exterior constă totul, dar, fie că vă place, fie că nu, acesta contează enorm. La acesta se adaugă, bineînţeles, chimia dintre persoane şi alte calităţi.
Eu sunt de părere că, după ce te căsătoreşti, cu atât mai mult trebuie să ai grijă de tine, că, oricât de minunată personalitate ai avea, tentaţiile prin lume sunt mari şi multe. Celălalt te-a plăcut aşa cum te-a cunoscut şi, chiar dacă nu te va părăsi, probabil că nu va fi încântat să suferi involuţii fizice majore. Aşa că evită clişeul puturos „las` că mă iubeşte oricum”. Nu te iubeşte nimeni oricum, în afară de părinţi. Relaţia ta trebuie cultivată, într-o căsnicie – mai ales – e nevoie de empatie şi seducţie permanentă, nu doar în primii 3 ani. De amandoi depinde cum este căsnicia.
Doamnelor, mai tinere sau trecute de vârsta a doua, grijă la frezele şi ţoalele „moartea pasiunii”. Domnilor, burtica nu stă pe loc, odată ce apare. Şi cu kilele în plus vine şi sforăitul. Nu stricaţi nopţile nevestelor. Şi ale vecinilor.
Având în vedere că rutina intervine de vrei, de nu vrei, amândoi trebuie să se străduie să o gestioneze. Că dacă nu, în timp, te trezeşti că sunteţi doar colocatari care se străduie să plătească facturile şi alte „producţii” comune.
Comments (11)
Cat de adevarat e tot ce ai scris!
O Doamne cata dreptate ai … De ar gandi toata lumea asa…dar nu. Se merge pe “gata, il/o am , nu mai tre` sa ma aranjez..” 🙁 Pacat. Eu as lua`o chiar ca si o jignire.
Foarte bun articolul :*
Imi place ca ai pomenit si de barbati, si ei trebuie sa se ingrijeasca, ei au mai multe pretentii de la femei.
doooh, normal, au pretentii cu caru, da si noi avem, nicio grija. nu se pliaza, las ca sunt altii care se pliaza, dupa cererile noastre 😛
@iguanitza tocmai asta e problema, se gandeste asa “il am, eu al meu/a mea, gata” GRESIT. nimeni nu apartine nimanui, nici macar cuplurile casatorite unul altuia. fiecare persoana isi apartine doar ei insesi.
ca de obicei…super….imi place mult… 🙂
“nimeni nu apartine nimanui, nici macar cuplurile casatorite unul altuia. fiecare persoana isi apartine doar ei insesi”
Siginuta, se vede ca esti tanara tare, cati ani ai facut in 10.10.2010?
La concluzia asta ajungi dupa vreo 10-15 ani de casnicie, sunt sigura ca nu stii ce inseamna ce-ai zis tu aici…dar o sa inveti cu timpul.:) La multi ani!
@cititoare, am insistat sa fac un post de in jur de 1800 caractere, ca sa nu iasa unul kilometric. evident ca as fi putut sa exprim mai bine tot ce am gandit. Asa e, noi, oamenii, nu suntem in proprietatea nimanui. Ne apartinem doar noua insine. Ca avem responsabilitati si obligatii si trebuie sa facem compromisuri, este altceva. Da, sigur ca vorbim dupa 10-15 ani de casnicie. Sa stii ca sunt un observator bun. Uneori poti sa inveti din greselile altora si sa nu faci la fel. Eu am vazut, evaluat, fac altfel. Implinesc mereu 25, de acu, multumesc 🙂
LMA:) tot ce-ti doresti sa ti se implineasca!
Cred ca sunt de moda veche, dar din cate tin minte – marea iubire nu tine cont de granite, e fara limite, fara a apartine fiecare siesi, dupa 10-15 ani de convietuit – iti dai seama ca te depersonalizezi, fiecare mai are nevoie de spatiul sau. Oricum, e o afirmatie rupta de contextul articolului tau.
Numai bine! Indragosteste-te:) Be free!
@cititoare, da, e in afara contextului dar ai dreptate, dupa mult timp imprumuta fiecare de la celalalt diverse chestii. A, si de aia, dupa o despartire de o relatie de f lunga durata, e bine sa stai alone vreun an si, macar, psihologii zic 3, in functie de cat timp ai fost, 8, 10, 15 ani, ca sa iti revii si sa te regasesti. de aia nu imi plac mie oamenii care sar dintr-o relatie in alta, cautand “pansament”. Nu fac decat sa bulverseze viata celuilalt, care suporta tot drumul initiatic al lasului ce nu poate sa stea o vreme singur… welllllllllllll… a lot of stuff. 🙂 altadata
depinde si de conformatia femeii. unele tin cure de slabire toata viata si se ingrasa si daca mananca o punga de popcorn asa ca dupa casatorie renunta la cure si iau in greutate.
ideea e sa arati bine din respect pentru tine, nu sa`ti bati joc de un corp sanatos si sa ajungi la 30 de ani cu colesterol, grasime si diabet ca sa mai tragi 30-40 de ani in chinuri pana mori, intr`un final.