logo
Beauty and Lifestyle Blog
Lifestyle

O zi din viata mea

Gura societății
O zi din viața mea nu începe la 5 a.m. sau la 7, ca la alții. Nu cred că toți avem bioritm matinal și nici nu cred că trebuie să avem toți. Îmi aduc aminte când mi-a spus o pacientă că îi e jenă să-mi spună la ce oră se trezește, că are impresia că lumea o judecă. Deși putea să-și facă orarul cum dorea ea.Sunt persoane care nu sunt făcute să se trezească devreme, nu se simt bine, și nu sunt productive cu noaptea-n cap. Eu sunt una din alea. Ziua mea începe pe la 10 si lucrez în 2 ore cât aș lucra în 5 dacă m-aș trezi cu noaptea-n cap, de “gura societății”. Pentru că, da, dacă “societatea” zice că tre’ să te mariti – te măriți; cum?! să stai în concubinaj?… no bine, hai, decât siiiiiingurăăăă… (de parcă singură n-ai putea fi mai bine decât în doi),  saă faci copii – dacă n-ai, de ce n-ai, dacă ai, când îl faci pe următorul etc. Și, cum altfel decât ”sa fii în rând cu lumea”, inclusiv să te trezești cu noaptea-n cap, altfel ”societatea” arată cu degetul tot ce e diferit de șablonul ei.

Mi s-a comentat, odată, pe facebook “ora 8? Dar aia-i tarziu, Sigina! Eu ma trezesc in fiecare zi la 5!” Sau, cu altă ocazie: “eu dorm 4-5h pe noapte” – zici că e concurs de cine se sacrifică mai mult și, bineînțeles, dacă eu mă trezesc la x, așa este bine. …În sfârșit, știți vorba mea? ….Nu? E fuck society. Si cand vine vorba de viața intimă – căsătorie, copii, de preferințele personale și variabilitatea individuală și când vine vorba de cea profesională.

O zi din viata mea din ultimul an
În primul rând, fac mai multe joburi, ca orice mic antreprenor care nu-și permite să externalizeze unele servicii: cât îmi beau cafeaua, lucrez la calculator: administrație firme, apoi PR, marketing, vânzări, îmi sfarm creierul cu strategiile de promovare pentru ‘bisnisul’ meu și pentru colaboratorii mei. Ba mai sunt și blogger și-aș face bine să fiu inspirată pe sigina.ro și science based pe sigina.com/blog. Asta înseamnă o gramadă de muncă online care îmi solicită creier mult și, uneori, mă obosește.

La prânz, mănânc – asta e sfânt – apoi ies de pe modul de lucru de birou și, orice mi s-ar fi întâmplat în ziua aceea, bun sau tulburător, le las toate la ușa cabinetului și sunt prezentă pentru pacienții și clienții mei. Pentru cei care nu știu, consilierea nutrițională sau dietetică (după caz), durează mai mult decât un consult medical și, ca să pot fi eficientă, trebuie să fiu foarte prezentă. Adică atenta la dialogul cu omul, pe fază, empatică, proactivă. Consilierea implică multe abilități. În afară să fii doxă de carte și, ca atare, e multă uzura (consum intelectualo-psiho-emotional 😀 ) așa că 3-5 ore de ale mele de consiliere sunt cât 6-8 de corporatist sau angajat care freacă menta la birou, să treacă ziua, săptămâna, luna, să ia salarul, care vine oricum (știu că sunt și excepții, dar mulți știți despre ce vorbesc). Consilierea oferită de mine e consumptiva psihic si necuantificabilă în bani, deși, desigur, consilierea trebuie sa aiba un preț în bani. Rodul eforturilor pe care le depun, încă de la prima consiliere mai atenuează uzura – se numeste satisfacție profesională. Când văd că efortul meu dă roade și calitatea vieții omului crește treptat pe termen mediu și lung, nu doar pe termen scurt. Că intervenția mea face diferența, că uzura nu e degeaba, chiar dacă banii zboară așa cum au venit, e ceva care rămâne – îmi crește sufletul de bucurie.

Foto cover: o zi din viața mea în Bratislava, unde mersesem la Congresul est european de obezitate. Era cu o zi înainte, la ora 12, la prânz, dar pentru mine era deja ora unui pahar de vin, că mă trezisem la 4, zburasem pe la 7 și eram praf de oboseală. Evident, am tras un pui de somn după masă. 

La mine, consilierele sunt după masă. Au fost o vreme și dimineața, dar, cum observ că lumea preferă după masă, am renuntat la cele de dimineața pentru că, momentan, pot. Dacă m-aș trezi la 5 dimineața, după orele 14 sau 15 aș fi praf (de pușcă), n-aș mai avea urechi și răbdare pentru nimeni. Și ca să fii prezent, trebuie să fii odihnit. În afară de slăbiri – care nu sunt floare la ureche și vin cu palete foarte complexe, am si cazuri nasoale, de-alea de care se teme românul: cancere, autoimune, medicatie psihiatrica ce afecteaza apetitul si greutatea, cazuri care ma consuma, unele cât pentru trei oameni o data. Pentru cine nu lucreaza direct cu partea cea mai fragilă și vulnerabilă din oameni, e greu de înțeles.
Așa că o zi din viața mea începe, de regulă, pe la 10, nu la 5, se termină…când dă Domnul, lucrez pe multe fronturi și îmi storc creierii uneori și la sală (care face parte din ”fișa postului”), pe banda de alergat îmi vin idei și soluții la diverse aspecte ale ‘bisnisului’ meu. Uneori, dacă sunt inspirată – lucrez și noaptea.

Și pentru cei care se victimizează sau se cred mai buni că se trezesc la 5: sunt și eu ”rasă superioară” ca aceștia și ma trezesc si devreme, DACA E CAZUL. Nu m-am dat înapoi niciodată de la muncă, am ținut vreo 2 ani consiliere, în paralel cu Clujul, în diverse zone ale tarii, cu trezit la 5, condus 3 h, vazut oameni, întors înapoi la Cluj. Numai eu știu în câte stări de agregare de oboseală eram, pentru că eu nu sunt o fire energică, nu sunt rezistentă din fire. Obosesc ușor și sunt limitată energetic. Și va spun sincer ca nu se justifică în bani, dar mi-am obținut multă satisfacție profesională și experiență pe care puțin probabil s-o aibă vreun alt dietetician din România. Pentru că, atunci cand a fost nevoie, m-am trezit la oricat, am mers oriunde a fost necesar, chiar dacă nu sunt o matinală.  N-am așteptat să-mi pice para mălăiață în ditamai centrul universitar, până mi-am umplut orarul aici, am mers unde a fost nevoie, chiar dacă mi-a fost greu, am fost extenuată ș.a.m.d. Am muncit mult ca să ajung unde sunt, chiar dacă nu debordez de energie și nu sunt rezistentă fizic. Am muncit pe toate planurile, așa că merit să mă trezesc la cât am chef. La 5, dacă va mai fi nevoie, la 9 sau la 10 dacă așa vreau eu. Așa că, dacă ”societatii” nu-i convine, si comenteaza si arata cu degetul – stiti deja, fuck society. ”Gura lumii nici pâmântul n-o astupă”.

Și acum, vreau să știu, voi la cât vă treziți dimineață? Ați schimba asta? Dacă ești matinal din fire, e firesc să nu, dar cei care nu sunteți matinali? Cum arată o zi din viața ta?
Eu vă doresc să vă faceți viața așa cum vă doriți, nu cum se cere – vizualizează cum ai dori să fie și mergi cu pași mărunți, dar constanți, spre ea. Meriți să trăiești fiecare zi din viața ta așa cum ți-o imaginezi 🙂

Beauty blogger. Mainly. Lifestyle and fashion posts, also. :)