De data asta, e vorba despre creier. Menținându-l activ, antrenându-ți atenția, imaginația, populând și repopulând vocabularul. Cititul e ca o vacanță a creierului luată instant, un mod de a călători rapid și aproape gratis, în altă lume.

Greu găsesc astăzi o carte care să mă prindă și sunt sătulă de junk reading-ul care s-a strecurat și în literatură. Literatura de azi, de duzină, e ca telenovela pentru industria filmului, ca junk food-ul pentru alimentație, ca Studiul China pentru specialiștii în nutriție. Adică o porărie, bună de aruncat la gunoi. Totuși, printre gunoaie, mai găsești câte un autor  cu scrieri faine, și teme interesante. Nu ca un clasic, dar suficient cât să abia aștepți să te lase toată lumea-n pace și să te imersezi într-un colț confortabil cu cartea în brațe. Unul din aceștia Matt Haig, Cum să oprești timpul,  cu o tematică interesantă, anageria, adică oameni care au o mutație ce le frânează îmbătrânirea, și trăiesc sute de ani, dar și viața văzută din perspectiva acestora. Îmi place sensibilitatea cu care Matt Haig transmite viața personajului, cu drama sa și compromisurile pe care trebuie să le facă de-a lungul secolelor fără a fi lacrimogen, ci, dimpotrivă, cu un final optimist. O carte carte dă mult de gândit, de reflectat, de o profunzime aparte.

Și acum, drama mea: cât timp și câte cărți îmi vor mai trece mâini până să mai prind una bună… 🙂

Pentru cei care nu sunteți cititori dintotdeauna, dar vreți să începeți și să nu dați greș: începeți cu clasicii. Romane cu care nu dai greș, care s-au validat în timp, și care te fac să regreți că s-au sfârșit 🙂

Mai jos, Cum să oprești timpul, Matt Haig, editura Nemira.