Mi-am aruncat şi eu în sfârşit ochii mai bine pe rubrica mea de pe Servus Cluj, să văd cum a reuşit Ovidiu să-mi reconstruiască creştetul capului. Că n-aveam 
De fapt, în tonele de poze pe care le am, n-am niciuna care să mă arate din faţă, să mă uit în faţă…. o poză serioasă, dom`le, n-am o poză serioasă! Nu că restul pozelor mele ar fi neserioase. Şi când mă uit mai bine la mica poză de pe rubrica “Sigina zice…” am impresia că buzele mi-s o idee siliconate şi mă uit cam lasciv… Tre musai să îmi trag alta, serioasă, demnă de rubrică. Până una alta, poza e din setul pe care mi l-a făcut Liana Haitonic, într-un mijit de primăvară, pe când eram mai rotunjoară… (nu, nu e o invitaţie subtilă să îmi mai facă un foto şuting la dimensiunile actuale 
)
Hai că vă lipesc aci o mostră din Servus Cluj, da restul numerelor cumpăraţi-le, e un ziar mişto, tineresc şi costă numa un leu, nu daţi faliment. Ziarul apare luni-vineri. A, şi nu îl găsiţi online. Dar vă puteţi face fani pe Facebook
Vox populi m-a blagoslovit cu titlul de “regina a shoppingului”. Ce mai, nimic nu e ca recunoaşterea oferită de supuşi Glumesc, evident, dar când am citit blog postul acela mi-a zburat instant gândul la stadiul intermediar de “prinţesă” (pe care l-am primit în alt context, nu-mi mai amintesc de la cine, că probabil mă spăl, mă îngrijesc şi sunt cochetă…) care îmi aduce tare a manea.
Nu vă dau din casă ce înseamnă să fii o asemenea regină, dar nu e nici chiar aşa uşor cum cred unii. “Vai, ce job fain ai… scrii de beauty..” Da, într-adevăr e fain şi din cauza asta nu mi se pare că fac un efort (cum aş simţi dacă ar trebui să fac hârţogării, relaţii clienţi sau alte chestii…), deşi un efort este. Ţin să vă zic că, în căutarea mea de materiale, nu prea mai am timp să me uit după ce mă interesează pe mine personal. Este adevărat că unele articole ies din necesităţi proprii, pe care le extrapolez. Când am început să lucrez mi-am făcut probleme, ce Dumnezeu o să scriu eu ZILNIC? Mă gândeam că după vreo 2 săptămâni o să rămân în pană. Ei bine, au trecut aproape 6 luni, imediat, şi nu am rămas în pană. Ideile vin pe teren, faci conexiuni sau ţi se dau ponturi. Bineînţeles, tre să existe pasiune şi ştiinţă. Nu intru în detalii, că de aci încolo tre să ma laude alţii. Bineînţeles că nu toate articolele sunt o capodoperă, poate prea puţine, depinde de ce îl interesează pe fiecare.
Ok, să ne întoarcem la partea funny, cu care am început. Dacă sunt regină, după cum ziceam, asta înseamnă că trebuie să am grijă cu cine mă iau, să nu îmi periclitez poziţia, nu? Un sânge albastru, ceva, un capăt încoronat deja? (hihihih! …. şi să mă trezesc cu o cupă de apă cu albastru de metil sau un cap tras în ţeapă cu o coroană pe el, brrrrrr, sunt o minunată, da mă tratez… De vină e unchiu Dracula…m-am născut în Transilvania, îl moştenesc… )
P.S. Post scris cu febră şi minte odihnită, a nu se lua în (mare) considerare dacă scapă cu Publish de printre Drafts.
Untul de cacao Mayam… e acesta, din buticul lui Kzarinne. Din păcate din nou am uitat să fac o poză produsului în ambalajul producătorului, asta deoarece untul meu de cacao a trecut prin varii peripeţii.
De ce, fiindcă a fost tare, dar tare rău, şi, chiar dacă puteam să îl iau cu unghia, în contact cu pielea nu se topea nicicum, avea nevoie de temperatură mai ridicată – da, aţi ghicit, nu sunt suficient de hot pentru untul meu de cacao. Aşa că am urmat – nu pas cu pas musai – reţetuţa dată de Kzarinne la ea pe blog, special pentru mine şi năcazu` meu şi am încălzit recipientul în apă caldă, până când untul a început să se înmoaie şi l-am putut transfera într-un borcănel de sticlă (în imagine). Am ţinut borcănelul de sticlă cu untul de cacao până s-a făcut aşa, de consistenţa uleiului, după care am adăugat vreo 50 ml de ulei de migdale bio, am pus căpăcel şi le-am ameţit pe amandouă să se omogenizeze.
A doua zi – untul meu tare ca piatra din nou, de data asta nu chiar cu dalta, da cu unghia şi ceva cazne, se putea. Tot nu mi se topea în contact cu pielea. Nervat. Şi iar am pus frumos borcanelul în apă caldă spre fierbinte, să se lichefieze şi am mai adaugat restul de ulei de migdale, nuj cât mai rămăsese, plus un pic de ulei de măsline. Pentru nevoile mele aromaterapeutice, am adăugat 2 picături de ulei esenţial de roiniţă şi vreo 3 picături de ulei esenţial de portocale.
S-a întărit iarăşi, dar de data asta iau cu unghiuţa şi când pun pe piele se topeşte instant. Hidratează mortalobestial, de seara pe dimineaţa ai o piele ca de bebeluş. Factorul UV al untului de cacao nu mă prea ajută pe mine, că nu stau la soare şi, chiar dacă aş vrea, deja e frig afară. Dar are şi calitatea de protector solar. Roiniţa şi portocala îi dau un parfum mmmmm… sliurp-sliurp! Acum da, acuma e superb de aplicat pe piele. Îmi place de el.
Prima dată când am văzut că se întăreşte iar, am zis “ce porcărie, îşi mai ia cucu, să şi le facă guler ăştia de la Mayam.” Dar acum, dacă stau să mă gândesc mai bine, dacă îi adaug şi mai mult ulei decât am adăugat acum, pe lângă că măresc cantitatea şi va fi un unt şi mai moale, s-ar putea să devină o mică adicţie. Că prea faină face pielea şi faptul că e şi bio, pentru psihicul meu, cel puţin, e o calitate imbatabilă
P.S. Pe mână is urme de dragoste căţelească a lui Ash, da nu aia voiam să vedeţi, ci cum se topeşte untu` vieţii.
Vă povesteam aici, cât de încântată am fost de mostra acestei creme. Aşa că mi-am luat-o cu totul
Îmi plac cremele grase şi foarte grase, pentru corp şi ten, însă ziua nu pot să mă dau pe faţă, de exemplu, cu Apidermin sau uleiurile mele bio, mai ales când e cald. Aşa că am luat aceastăcrema pentru a o folosi ziua.
Zice aşa: Complex natural ultra-hidratant, argilă, fitosteroli, unt shea. SPF 10 – e ok, eu oricum nu stau la soare aproape deloc, decât minimum recomandat de medici. Mai zice că are efect antipoluare cotidiană – super, mă îngrozesc când văd pe dischetele de demachiat negreală după o zi prin oraş, deşi am fost nemachiată. Hipoalergică – minunat, da, aşa e, pielea mea nu face “figurine” la ea, eu nu pot să pun orice cremă pe faţă.
Mai zice aşaaaa: că e şi pentru gât şi decolteu.
Cutiuţa mea are 50 ml şi a costat aproximativ 20 lei. Daaaar… am înţeles că există şi varianta profesională, la 200 ml şi costă aproximativ 30 lei. Când o să o termin pe asta, dacă nu văd altceva ce să merite testat, îmi iau varianta profi. O recomand? Daaa, atât tenului uscat, cât şi celui normal, că intră repejos în piele. Poate că şi tenul gras ar trebui să o încerce, cereţi o mostră. Argila ar trebui să absoarbă din sebum… Lasă senzaţie de hidratat, dar nu de gras.
Într-un sfârşit, am pus mâna şi eu pe un produs de la Soap Mill, un ulei de corp, că săpunuri deocamdată mai am pentru o lună Uleiul meu de corp este cu portocale şi muşeţel, se simte mai mult parfumul uşor de portocale. E mmmm… demenţial, mai ales că portocalele sunt fructele mele de căpătâi până mijeşte vara.
Îl aplic după duş, pe pielea umedă, doar tamponată cu prosopul, intră bine în piele şi lasă o senzaţie foarte confortabilă, de piele hidratată şi “portocalată”.
În Cluj-Napoca produsele Soap Mill se găsesc la Kzarinne, aşa că nu mai e cazul să comandaţi nuj pe unde. Tot acolo aveţi descrierea “oficială”, gramajul şi preţul produsului.
Nu am nimic să îi reproşez acestui produs, toate bune, în afară de slogan. Având ca specializare şi Comunicarea şi relaţiile publice, mi-a sărit în ochi, deoarece mi se pare puţin cam exagerat: “încearcă singurul ulei de corp 100% natural”. Hai să fim serioşi… nu e chiar singurul. Dar de natural, este natural şi foarte bun.
Pentru cei care nu sunt din Cluj, puteţi întreba direct la sursă, Soap Mill Blog.
Dacă l-aş mai cumpăra? Bineînţeles, dar cu alte arome, să mai schimb Şi am mai mirosit un unt înnebunitor, de la Soap Mill pe care ÎL VREAU.
Andree Cosmetics este un producător de săpunele interesante, de tot felul. Între atâţia producători de săpunuri naturale, vă spun sincer că am vrut să testez ceva ce nu am văzut la ceilalţi, şi anume săpunurile naturale cu branduri de parfumuri. Mi s-au oferit spre testare, la alegere, săpunelul cu parfum Chanel 5 şi Provocative Woman.
Mi-a fost greu să mă decid între ele, dar până la urmă am făcut-o. Am început cu Chanel 5 (galben), apoi cu Provocative (cel vişiniu). Eu sunt o fană a parfumării în straturi, însă nu totdeauna am chef să mă dau cu parfum, aşa că săpunurile astea m-au scos din dilema de dimineaţă, cu ce să mă dau, şi măcar ştiu că eman un miros plăcut. Nu tare, ci foarte discret. Mărturisesc că uitasem ce parfum are Chanel 5, şi că nu mi-a prea plăcut parfumul ăla. Şi niciun alt parfum care merge pe mâna Chanel 5. Când l-am desfăcut şi l-am mirosit am zis oare ce o fi fost în capul meu să cer Chanel 5, da după ce m-am spălat cu el m-am calmat, că nu era aşa puternic şi era discret. Deci l-am folosit cu succes.
Provocative Woman e altă poveste, mai pe gustul meu, deşi, ca aspect, îmi plac ambele săpunuri. E şi o idee mai intens, mă scapă de folositul parfumului de cu dimineaţă (nu prea îmi place să mă dau decât spre după masă şi seara) şi îmi miroase pielea mumoooos…. Am impresia că nici nu se consumă aşa repede ca celălalt, deşi le ţin în acelaşi loc. Oricum, ambele fac clăbucel (am eu o pată pe asta), love them. Dacă ar fi să aleg acuma altceva, ar fi cel cu Organza. Şiiii… am văzut acolo pe blog ceva colecţie de săpunele de vară, cu lebeniţă… slăbiciunea mea!!!
Pozele sunt de pe blogul lor, când m-am trezit eu că nu le-am făcut poze alor mele, Chanel 5 era deja aproape gata şi celălalt început. Dar dacă ţineţi musai, mă duc şi fac o poză la ce a mai rămas din Provocative (dar nu o să mă chinuiţi cu asta, aşa-i? că toată ziua descarc poze şi scriu articole..)… doar că cele de aici arată mai bine
Dacă le recomand? O, da. Şi pe cele pe care le-am testat eu, care sunt pentru corp (nu pentru faţă!), dar şi ce văd ochişorii mei pofticioşi acolo pe site! Preţurile sunt chiar în regulă. Daţi o geană pe Andree Cosmetic. A, e din Baia Mare, pacheţelul ajunge foooarte repede, într-o zi. Andreea nu se riscă să i se strice produsele de la căldură pe drum sau mai ştiu eu din ce cauze.
…care cum intră în redacţie trece printr-o metamorfoză instantanee: se transformă în pisică. Şi ziua, redacţia devine, printre altele, un teren de vânătoare de şoareci. De calculator. Fiindcă suntem la început, şi, chiar dacă e plin de calculatoare, cineva n-a adus tot atâtea mouse-uri. Aşa că, dacă nu eşti pricopsit cu laptop de la citynews moştenire (cum avem unii norocu cc subsemnata şi Iulian) şi eşti prins în offside (pe teren, trăgând chiulul la ţigară sau după îngheţată), mouse-ul tău este vânat cu nepăsare şi apoi apărat cu îndârjire de colega Cat Woman sau colegul Cat Man. Doar cei care stau zi lumina şi-şi păzesc şoricelul au cu ce bâţâi săgeţica pe ecran ca să lucreze.
Treaba e mai lejeră când majoritatea sunt plecaţi pe teren. Cum dincolo aveam cel puţin un încărcător de împrumut, din obişnuinţă, m-am dus cu laptopul juma golit şi m-am trezit că cere de mâncare, aşa că l-am închis, tranferând în prealabil fişierul pe care lucram pe un calculator… al unui coleg plecat, of course La care aud de lângă: “O zis Mihai să-l pupi undeva că l-ai scos de pe mess…” …Şi m-am mutat la alt calculator, evident, cu un mouse “stranier” după mine, de coadă…
Aşa e la început, da e fain, în afară că tre să îţi păzeşti şoarecul, colectivul e fooooarte mişto şi Servus_Cluj papă bine şi se face gras.
P.S. Logo-ul e furat şi el, de pe www.servuscluj.ro …
—
Actualizare: tocmai am primit trei mouse-uri noi.
Aaaaaltă actualizare: Lucrurile încep să se aşeze. Da numa în privinţa şoriceilor de calculator
Flacon de 1.5L, cu pompiţă, uşor de dozat, produs de uz profesional. Cică îţi repară părul în 60 de secunde. L-am luat de la salon, am dat aproape 200 lei pe el. Nu pot să nu zic că te ţine o veşnicie, textura e superbă şi ceva ceva face el acolo. Da nu e mirific pentru părul me blond decolorat. Cred că e mai adecvat părului vopsit, dar pentru păr decolorat… eu nu simt nu-ştiu-ce efect. E ok, normal, nu e ieşit din comun. Nu merită atâţia bani, totuşi.
Poate nu produsul e de vină, eu am vrut ceva reparator pentru păr decolorat. Persoana care mi l-a indicat a zis că e în regulă şi pt părul meu. Da vă spun sincer că prefer balsamul Loreal Elseve roşu (doar cel din occident, nu cel de pe piaţa noastră), e exact pentru păr blond. Dacă vi-l recomand? Pentru cui îi place… da. Mie nu-mi place.
Da, nu-s de lăsat la lucru cu bani după mine. De data asta am intrat la Plafar, în Polus, că aveam o treaba acolo – nu era planificat să cumpăr nimic. Doar că, ştiţi cum e cu produsele amabalate drăguţ, se lipesc de ochii tăi şi nu mai vor să se dezlipească decât după ce le-ai plătit şi le-ai pus în geantă. Aşa a făcut şi praful ăsta de dinţi. Mi s-a părut hazlie ideea, având în vedere că, după incursiunea mea la Muzeul Farmaciei, am aflat că prin Evul Mediu şi mai târziu se folosea praful de piatră ponce pentru curăţarea dinţior (ulterior s-a renunţat la această tehnică zdrobitoare, la propriu, pentru dinţi şi s-a inventat un fel de apă de gură mentolată).
Să revenim. E produs în Ungaria, mi-a plăcut ideea de praf de dinţi şi mi-a plăcut enorm cutiuţa şi faptul că miroase a căpşuni. Nu e aşa de spumant cum se laudă, adică face puţină spumă, normal şi la început ai senzaţie… de cretă (pentru cine a gustat, în copilărie) aşa, cumva. Dar e ok. E ca o pudră, eu îmi ud periuţa, apoi o bag acolo şi o îmbib toată cu praf, după care muncesc de zor cu ea prin gură. Nici vorbă de respiraţie de căpşuni, decât pe moment. Da se simte în regulă, o alterneu cu pasta mea de dinţi preferată, din Spania. A costat 8 lei, nici n-am spart bugetul… noah…
Dacă aş mai lua-o? Nu ştiu, am fost doar curioasă. Dar e foarte drăguţă, să ştiţi!
Recent Comments